Comisia Europeană prezintă propunerea legislativă Parlamentului European
Nu există nicio limită de timp pentru prezentarea propunerilor Comisiei
Colegiul comisarilor adoptă propunerile Comisiei prin procedură scrisă (fără discuții) sau prin procedură orală (cu discuții). Dacă este necesară supunerea la vot, Comisia decide prin majoritate simplă.
În cazul în care considerați că UE ar trebui să inițieze adoptarea unui act legislativ, (…)
Documentul propus de Comisie este: O propunere de regulament (de directivă sau de decizie) al/a Parlamentului European și al/a Consiliului privind [subiectul].
Referința documentului este COM(anul din patru cifre)număr din patru cifre
În cursul celei de-a 7-a legislaturi (2009-2014), Comisia a prezentat 584 de propuneri în cadrul procedurii de codecizie/procedura legislativă ordinară, în creștere față de cele 508 de propuneri din cursul celei de a 6-a legislaturi (2004-2209) și față de cele 432 din cursul celei de a 5-a legislaturi (1999-2004).
În cursul celei de-a 7-a legislaturi, propunerile din cadrul procedurii de codecizie/procedura legislativă ordinară au reprezentat 89% din toate cele 658 de propuneri legislative venite de la Comisie, prin comparație cu 49% în cea de-a 6-a legislatură (dintr-un total de 1041 de propuneri), 42% în cea de-a 5-a legislatură (dintr-un total de 1028 de propuneri) și 21% în cea de-a 4-a legislatură (1994-1999).
Comisia Europeană elaborează propuneri legislative din proprie inițiativă, la solicitarea altor instituții europene sau a statelor membre ale UE sau în urma unei inițiative (…)
În cadrul primei lecturi, Parlamentul European examinează propunerea Comisiei și o poate adopta sau modifica.
În cazul primei lecturi a Parlamentului nu se prevede nicio limită de timp
Votul în comisie și în plen se face cu majoritatea simplă a voturilor exprimate
Atunci când propunerea este transmisă Parlamentului, raportorul și „raportorii alternativi” (deputații numiți de fiecare grup politic pentru a urmări procedura) încep, în general, să (…)
Parlamentul adoptă o poziție în primă lectură a Parlamentului European.
În cursul celei de-a 7-a legislaturi (2009-2014), 14% dintre dosarele de codecizie/ procedura legislativă ordinară au fost transmise comisiei pentru mediu, 11% comisiei pentru afaceri economice și monetare, 10% comisiei pentru comerț internațional și 10% comisiei pentru libertăți civile.
În comparație, distribuția în cursul celei de-a 6-a legislaturi (2004-2009) a fost următoarea: 20% dintre dosarele de codecizie/ procedura legislativă ordinară au fost trimise comisiei pentru mediu, 18,3% comisiei pentru afaceri juridice și 11,4% comisiei pentru transporturi.
Președintele Parlamentului European transmite propunerea unei comisii parlamentare, care numește un raportor responsabil de întocmirea unui proiect de raport care conține (…)
În cursul primei sale lecturi, Consiliul poate decide să accepte poziția Parlamentului, caz în care actul legislativ este adoptat, sau poate să modifice poziția Parlamentului și să retransmită propunerea Parlamentului pentru a doua lectură.
În cazul primei lecturi a Consiliului nu se prevede nicio limită de timp
Consiliul decide cu majoritate calificată, cu excepția cazului în care poziția sa este diferită de cea a Comisiei, caz în care este necesară unanimitatea.
Aflați care este poziția guvernului dvs. cu privire la o anumită propunere legislativă și adresați observațiile și preocupările dvs. autorităților naționale competente.
În cazul în care Consiliul adoptă poziția Parlamentului fără modificări, actul legislativ este adoptat și este publicat sub formă de directivă (regulament sau decizie) a/al Parlamentului European și a/al Consiliului.
În cazul în care Consiliul propune modificări la poziția în primă lectură a Parlamentului, documentul care rezultă este: poziția în primă lectură a Consiliului
În cursul celei de-a 7-a legislaturi, 85% dintre dosare au fost adoptate în primă lectură (415 din cele 488 închise), față de 72% în legislatura a 6-a (2004-2009) și 25% în legislatura a 5-a (1999-2004).
Perioada de timp scursă între prezentarea unei propuneri de către Comisie și semnarea unui act în urma adoptării sale în primă lectură a fost în medie de 17 luni în cea de-a 7-a legislatură, 16 luni în cea de-a 6-a legislatură și 11 luni în cea de-a 5-a legislatură.
Lucrările pregătitoare din cadrul Consiliului se desfășoară în paralel cu prima lectură din Parlament, însă Consiliul nu poate proceda în mod formal la prima sa lectură decât pe (…)
Parlamentul examinează poziția Consiliului și o aprobă, caz în care actul este adoptat, sau o respinge, caz în care actul devine caduc și procedura se încheie, sau propune amendamente și retransmite propunerea Consiliului pentru a doua lectură.
Parlamentul dispune de 3 luni pentru a proceda la a doua lectură, acest termen putând fi prelungit cu o lună.
Comisia parlamentară competentă în fond decide prin majoritatea simplă a voturilor exprimate.
Adunarea plenară statuează cu majoritatea voturilor exprimate în cazul în care aprobă poziția în primă lectură a Consiliului fără amendamente. Toate amendamentele la poziția Consiliului sau respingerea acesteia trebuie să fie aprobate prin majoritatea absolută a deputaților.
Posibilitatea de a introduce modificări la proiectul de text este minimă. Amendamentele se limitează la reintroducerea amendamentelor anterioare ale Parlamentului, reflectând ajungerea la un compromis între Parlament și Consiliu sau o nouă situație juridică. Totuși, aveți posibilitatea de a-i contacta pe deputații dvs. și de a le cere să voteze pentru sau împotriva unor amendamente sau a raportului
În cazul în care Parlamentul aprobă poziția în primă lectură a Consiliului, el adoptă o rezoluție legislativă a Parlamentului European referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului. Actul legislativ este adoptat și este publicat sub formă de directivă (regulament sau decizie) a/al Parlamentului European și a/al Consiliului.
În cazul în care Parlamentul decide să modifice poziția Consiliului, el adoptă poziția în a doua lectură a Parlamentului European
În cursul celei de-a 7-a legislaturi, 40 dintre cele 488 de dosare de codecizie/procedura legislativă ordinară (8%) au fost adoptate în cadrul așa-numitei a doua lecturi rapide, în care Parlamentul adoptă o poziție în primă lectură a Consiliului pre-negociată (între Parlament, Consiliu și Comisie) fără amendamente, ceea ce înseamnă că actul este adoptat. Durata medie a procedurii în cazul acordurilor rapide în a doua lectură a fost de 32 de luni.
În cursul celei de-a 6-a legislaturi (2004-2009), 10% dintre dosare au fost adoptate printr-un acord rapid în a doua lectură, procedură care a durat în medie 25 de luni. În cursul celei de-a 5-a legislaturi, 5% dintre dosare au fost adoptate printr-un acord rapid în a doua lectură, procedură care a durat în medie 23 de luni.
Parlamentul European dispune de 3 luni (cu posibilitatea de prelungire la 4 luni) pentru a examina poziția Consiliului. Poziția Consiliului este transmisă mai întâi comisiei (…)
Consiliul examinează poziția în a doua lectură a Parlamentului și fie aprobă toate amendamentele Parlamentului, ceea ce înseamnă că actul este adoptat, fie nu aprobă toate amendamentele, ceea ce duce la convocarea comitetului de conciliere.
Consiliul dispune de 3 luni pentru a proceda la a doua sa lectură, acest termen putând fi prelungit cu o lună.
Consiliul votează cu majoritate calificată amendamentele Parlamentului pentru care Comisia a emis un aviz favorabil și în unanimitate amendamentele pentru care Comisia a emis un aviz negativ.
Consiliul nu poate adopta o poziție decât în cazul amendamentelor Parlamentului. Puteți comunica guvernului țării dvs. poziția dvs. cu privire la diferitele amendamente.
În cazul în care Consiliul aprobă poziția în a doua lectură a Parlamentului, actul legislativ este adoptat și publicat sub formă de directivă (regulament sau decizie) a/al Parlamentului European și a/al Consiliului.
În cazul în care Consiliul nu aprobă poziția în a doua lectură a Parlamentului, nu este adoptat niciun document oficial.
În cursul celei de-a 7-a legislaturi, 5% din totalul dosarelor de codecizie au fost adoptate în a doua lectură (cu excepția acordurilor rapide adoptate în a doua lectură rapidă), prin comparație cu 13% în cea de-a 6-a legislatură și 24% în cea de-a 5-a legislatură.
Durata medie a procedurii de adoptare în a doua lectură în cursul celei de a 7-a legislaturi (cu excepția acordurilor rapide adoptate în a doua lectură rapidă) a fost de 32 de luni. Aceeași durată medie a caracterizat adoptarea dosarelor în a doua lectură în cea de-a 6-a legislatură, prin comparație cu 24 de luni în cea de-a 5-a legislatură.
Consiliul dispune de 3 luni (cu posibilitatea de prelungire la 4 luni) pentru a examina poziția în a doua lectură a Parlamentului. De asemenea, el este informat cu privire la (…)
Comitetul de conciliere, alcătuit dintr-un număr egal de deputați în Parlamentul European și reprezentanți ai Consiliului, încearcă să ajungă la un acord cu privire la un text comun. În caz de eșec, actul legislativ devine caduc, iar procedura se încheie. În cazul adoptării unui text comun, acesta este transmis Parlamentului European și Consiliului pentru a treia lectură.
Comitetul de conciliere trebuie convocat în termen de 6 săptămâni (cu posibilitatea de prelungire la 8 săptămâni). El are la dispoziție 6 săptămâni (cu posibilitatea de prelungire la 8 săptămâni) pentru a adopta un text comun.
Delegația Parlamentului la comitetul de conciliere aprobă textul comun cu majoritate absolută (în prezent, cel puțin 15 voturi din 28), în timp ce reprezentanții Consiliului votează de obicei cu majoritate calificată (deși, în unele cazuri, este necesară unanimitatea).
Nu există practic nicio posibilitate de a prezenta amendamente, însă îi puteți informa pe deputații care participă la comitetul de conciliere, precum și guvernul dvs. cu privire la punctele care considerați că nu ar trebui incluse în actul legislativ final.
În cazul în care se ajunge la un acord, comitetul prezintă „un text comun” sau „un text comun aprobat de comitetul de conciliere” (in extenso).
În cursul celei de-a 7-a legislaturi, 2% dintre dosare (mai precis 9) au făcut obiectul procedurii de conciliere, în scădere față de 5% (24 de dosare) în cursul celei de-a 6-a legislaturi și 20% în cursul celei de-a 5-a legislaturi. În ultimii câțiva ani, au existat în general una sau două concilieri pe an.
Comitetul de conciliere nu a aprobat un text comun în cazul următoarelor propuneri de acte legislative:
Telefonie vocală în 1994
Comitetul pentru titluri de valoare în 1998
Directiva privind timpul de lucru din 2009
Regulamentul privind alimentele noi din 2011
În termen de 6 săptămâni (cu posibilitatea de prelungire la 8 săptămâni) de la refuzul Consiliului de a adopta poziția în a doua lectură a Parlamentului, președinții Consiliului și (…)
Parlamentul European examinează textul comun și îl supune la vot în plen. El nu poate modifica formularea textului comun. În cazul în care acesta îl respinge sau nu se pronunță asupra lui, actul nu este adoptat, iar procedura se încheie. În cazul în care este aprobat de Parlament și Consiliu, actul este adoptat.
Atât Parlamentul European, cât și Consiliul trebuie să se pronunțe în termen de 6 săptămâni (cu posibilitatea de prelungire la 8 săptămâni, în cazul unei decizii comune) de la data aprobării textului comun.
Parlamentul aprobă poziția comună prin majoritatea simplă a voturilor exprimate. Conciliul aprobă textul comun prin majoritate calificată.
Textul comun nu poate fi modificat. Puteți doar să solicitați deputaților sau guvernului dvs. să aprobe sau să respingă textul comun.
Parlamentul European adoptă o rezoluție legislativă referitoare la textul comun aprobat de comitetul de conciliere, în care fie aprobă, fie respinge textul comun.
Consiliul nu produce niciun document oficial.
În cazul în care textul comun este aprobat, actul legislativ este adoptat și publicat sub formă de directivă (regulament sau decizie) a/al Parlamentului European și a/al Consiliului.
Până în prezent, trei texte comune au fost respinse de Parlament:
Protecția invențiilor biotehnologice din 1995
Ofertele publice de cumpărare din 2001
Serviciile poștale din 2003
Consiliul nu a respins niciodată un text comun.
Perioada medie pentru adoptarea dosarelor care au trecut cu bine de procedura de conciliere - de la propunerea Comisiei până la semnare - a fost de 29 de luni în cursul celei de-a 7-a legislaturi (2009-2014), față de 43 de luni în cursul celei de-a 6-a legislaturi și 31 de luni în cursul celei de-a 5-a legislaturi.
Textul comun este transmis simultan Parlamentului și Consiliului spre aprobare. Nu este prevăzută o ordine precisă în care colegislatorii să se pronunțe. Ei au la dispoziție 6 (…)
Consiliul examinează textul comun. El nu poate modifica formularea. În cazul în care Consiliul respinge textul sau nu se pronunță în termenul stabilit, el devine caduc, iar procedura se încheie. În cazul în care Consiliul și Parlamentul aprobă textul, actul este adoptat
Atât Parlamentul European, cât și Consiliul trebuie să se pronunțe în termen de 6 săptămâni (cu posibilitatea de prelungire la 8 săptămâni, în cazul unei decizii comune) de la data aprobării textului comun.
Parlamentul aprobă poziția comună prin majoritatea simplă a voturilor exprimate. Conciliul aprobă textul comun prin majoritate calificată.
Textul comun nu poate fi modificat. Puteți doar să solicitați deputaților sau guvernului dvs. să aprobe sau să respingă textul comun.
Parlamentul European adoptă o rezoluție legislativă referitoare la textul comun aprobat de comitetul de conciliere, în care fie aprobă, fie respinge textul comun.
Consiliul nu produce niciun document oficial.
În cazul în care textul comun este aprobat, actul legislativ este adoptat și publicat sub formă de directivă (regulament sau decizie) a/al Parlamentului European și a/al Consiliului.
Până în prezent, trei texte comune au fost respinse de Parlament:
Protecția invențiilor biotehnologice din 1995
Ofertele publice de cumpărare din 2001
Serviciile poștale din 2003
Consiliul nu a respins niciodată un text comun.
Perioada medie pentru adoptarea dosarelor care au trecut cu bine de procedura de conciliere - de la propunerea Comisiei până la semnare - a fost de 43,9 luni în cursul celei de-a 6-a legislaturi, față de 31,9 luni în cursul celei de-a 5-a legislaturi. În cursul celei de-a 6-a legislaturi, cea mai scurtă procedură a durat 28,8 luni, iar cea mai lungă 159,4.
Textul comun este transmis simultan Parlamentului și Consiliului spre aprobare. Nu este prevăzută o ordine precisă în care colegislatorii să se pronunțe. Ei au la dispoziție 6 (…)
După ce Parlamentul European și Consiliul au aprobat textul final al unei propuneri legislative, acesta este semnat de către președinții și secretarii generali ai ambelor instituții. După semnare, textele sunt publicate în Jurnalul Oficial și devin oficiale.
Dacă o propunere legislativă este respinsă în orice etapă a procedurii sau dacă Parlamentul și Consiliul nu pot ajunge la un compromis, propunerea nu este adoptată, iar procedura se încheie. O nouă procedură poate fi relansată doar printr-o nouă propunere a Comisiei.
Atunci când propunerea este transmisă Parlamentului, raportorul și „raportorii alternativi” (deputații numiți de fiecare grup politic pentru a urmări procedura) încep, în general, să adune punctele de vedere ale părților implicate. Puteți transmite punctul dvs. de vedere acestor raportori sau oricărui alt membru al comisiei sau oricărui deputat în Parlamentul European.
În stadiul examinării în comisie, amendamentele pot fi prezentate de orice deputat, însă în plen ele trebuie prezentate de comisia competentă în fond, de un grup politic sau de cel puțin 40 de deputați.
Comisiile organizează uneori audieri publice la care puteți participa.
Reuniunile comisiilor și ședințele plenare sunt transmise în direct pe internet. Le puteți urmări la următoarea adresă EPTV
Puteți indica deputatului dvs. în Parlamentul European pe care dintre amendamentele prezentate le considerați binevenite și pe care nu.
Rolul parlamentelor naționale
Avizul Comitetului Regiunilor și al Comitetului Economic și Social
NB: De la adoptarea Tratatului de la Amsterdam, a fost posibil să se finalizeze o procedură legislativă ordinară în prima lectură. În ultimii ani, s-a observat tendința crescândă de a ajunge la acorduri în prima lectură.
NB: Atunci când colegislatorii doresc să ajungă la un acord în prima lectură, ei organizează adesea reuniuni informale la care participă reprezentanții Parlamentului (raportorul și, dacă este posibil, raportorii alternativi), ai Consiliului (președintele grupului de lucru și/sau Coreper) și ai Comisiei (departamentul responsabil de dosar și Secretarul General al Comisiei), așa-numitele „triloguri”.
Scopul este de a se asigura că amendamentele Parlamentului adoptate în plen sunt acceptate de Consiliu. Comisia joacă adesea rolul de mediator și se ocupă de redactarea textelor de compromis.
Organizarea delegației
Parlamentul
Consiliul
Prima lectură
A doua lectură
Concilierea
A treia lectură
Dispoziții speciale
În aceste cazuri, Parlamentul European și Consiliul transmit Comisiei proiectul de act, precum și pozițiile lor din prima și din a doua lectură. Parlamentul European sau Consiliul poate solicita avizul Comisiei în orice fază a procedurii, aviz pe care Comisia îl poate emite și din proprie inițiativă. Comisia poate, de asemenea, în cazul în care consideră necesar, să participe la comitetul de conciliere în condițiile prevăzute la alineatul (11).
EN C 326/174 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 26.10.2012