Cooperarea UE cu țările africane și cu Uniunea Africană (UA) se bazează pe două cadre distincte: (a) acordurile de parteneriat cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și (b) Strategia comună Africa-UE. Acordul de parteneriat, semnat la Cotonou (Benin) în 2000 între UE și statele ACP și care a constituit temeiul juridic al dimensiunilor politice, economice și de dezvoltare ale parteneriatului de peste 20 de ani, va fi înlocuit cu un acord complet nou, semnat la Samoa la 15 noiembrie 2023. Inițial, Acordul de la Cotonou trebuia să expire la sfârșitul anului 2020, dar a fost prelungit, ultima dată până în decembrie 2023, dat fiind că semnarea unui nou acord de parteneriat, negociat pentru a moderniza și actualiza parteneriatul, a fost blocată în Consiliu timp de mai mulți ani.
Strategia comună Africa-UE a fost pusă în aplicare prin foi de parcurs multianuale și planuri de acțiune adoptate la fiecare summit Africa-UE. Cu ocazia ultimului summit UE-UA care a avut loc în februarie 2022 la Bruxelles, liderii UE și cei africani au convenit asupra unei viziuni comune pentru un parteneriat reînnoit bazat pe solidaritate, securitate, pace, dezvoltare durabilă și prosperitate comună.
UE este cel mai mare donator de asistență pentru dezvoltare al Africii, care este furnizată prin intermediul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională IVCDCI – Europa globală.
În discursul său privind starea Uniunii din septembrie 2023, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunțat că UE ar trebui să dezvolte un „parteneriat reciproc avantajos axat pe chestiuni comune pentru Europa și Africa” și să lucreze la o nouă abordare strategică cu Africa.

Temeiul juridic

  • Articolele 217 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);
  • Acordul de parteneriat de la Cotonou între statele ACP și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia (Acordul de la Cotonou) care urmează să fie înlocuit de Acordul de parteneriat de la Samoa între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și membrii Organizației statelor din Africa, Caraibe și Pacific (OSACP), pe de altă parte, începând din ianuarie 2024;
  • Regulamentul (UE) 2021/947 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”.

Acordurile de parteneriat ACP-UE

Relațiile dintre UE și Africa Subsahariană au la bază, în special, Acordul de la Cotonou, care stabilește temeiul relațiilor dintre UE și cele 79 de țări care formează Organizația Statelor din OSACP.

Acordul de la Cotonou a fost semnat în 2000 și trebuia să expire în 2020, dar a fost prelungit de mai multe ori, ultima dată până la 31 decembrie 2023. Obiectivul principal al Acordului de la Cotonou a fost de a contribui la eradicarea sărăciei și de a promova integrarea țărilor ACP în economia mondială. Acordul a fost structurat în trei piloni (cooperarea politică, cooperarea pentru dezvoltare, cooperarea economică și comercială) și a fost pus în aplicare de către instituțiile comune ACP-UE, și anume Consiliul de miniștri, Comitetul ambasadorilor și Adunarea Parlamentară Paritară.

Negocierile privind acordul post-Cotonou dintre UE și OSACP au fost încheiate în decembrie 2020, dar noul acord a fost semnat abia în noiembrie 2023, din cauza unor dezacorduri interne ale UE cu privire la natura noului acord și a unor rezerve din partea a două state membre ale UE. Noul acord de parteneriat stabilește domenii strategice prioritare de cooperare, printre care drepturile omului, democrația și guvernanța; pacea și securitatea; dezvoltarea umană și socială; durabilitatea mediului înconjurător și schimbările climatice; creșterea și dezvoltarea economică durabilă favorabilă incluziunii și migrația și mobilitatea. Noul acord, adesea numit „Acordul post-Cotonou” subliniază, de asemenea, importanța cooperării în cadrul forumurilor internaționale, a Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Cooperarea este structurată în trei protocoale regionale care reflectă diferitele priorități ale regiunilor din ACP. Protocolul UE-Africa a devenit cadrul juridic fundamental pentru relațiile dintre Uniunea Europeană și Africa Subsahariană. Protocolul atribuie, de asemenea, un rol mai important dialogului și cooperării cu UA. Domeniile prioritare la nivel regional includ creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii; dezvoltarea umană și socială; mediul și resursele naturale; pacea și securitatea; statul de drept, justiția, democrația și guvernanța; drepturile omului și egalitatea între femei și bărbați și migrația și mobilitatea.

Noul acord de parteneriat de la Samoa prevede instituții comune, în special un Consiliu de miniștri OSACP-UE și patru adunări interparlamentare, care cuprind o Adunare Parlamentară Paritară OSACP-UE și trei adunări parlamentare regionale (Africa-UE, zona Caraibilor-UE și Pacific-UE) [a se vedea nota de informare a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European, intitulată „After Cotonou: towards a new agreement with the African, Caribbean and Pacific States” (După Cotonou: către un nou acord cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific)]. Începând din noiembrie 2023, reuniunile constitutive ale celor patru adunări sunt planificate să aibă loc în februarie 2024 la Luanda, Angola. Fiecare dintre cele patru adunări va organiza o reuniune anuală ordinară, care se va desfășura prin rotație între un loc în UE și un loc în ACP. Adunările regionale pot organiza, de asemenea, reuniuni suplimentare în cadrul sesiunii anuale a Adunării Parlamentare Paritare OSACP-UE.

Strategia comună Africa-UE

Strategia comună inițială Africa-UE a fost adoptată de liderii europeni și africani cu ocazia celui de a-l doilea summit UE-Africa (care a avut loc la Lisabona în 2007) și a definit viziunea politică pentru parteneriatul Africa-UE. Obiectivele acesteia sunt următoarele:

  • să depășească cooperarea de tip donator-beneficiar, deschizând relațiile Africa-UE la chestiuni de interes comun;
  • să extindă cooperarea prin abordarea provocărilor globale comune, cum ar fi migrația, schimbările climatice, pacea și securitatea și să consolideze această cooperare în cadrul forumurilor internaționale;
  • să sprijine aspirațiile Africii de a încuraja răspunsuri transregionale și continentale la aceste provocări semnificative;
  • să contribuie la dezvoltarea unui parteneriat centrat pe oameni, asigurând o mai bună participare a cetățenilor africani și europeni.

Înaintea ultimului (al șaselea) summit UE-UA, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă au publicat o comunicare intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa”. Aceasta propune o cooperare consolidată axată pe cinci piloni: tranziția verde și accesul la energie; transformarea digitală; creșterea durabilă și locuri de muncă; pacea și guvernanța și migrația și mobilitatea. În 25 martie 2021, Parlamentul a adoptat o „rezoluție referitoare la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii”. Rezoluția Parlamentului a reluat și a întărit părți ale strategiei propuse, cum ar fi creșterea sustenabilă și favorabilă incluziunii, solicitând, în același timp, să se pună un accent mai mare asupra altor aspecte, ca de pildă dezvoltarea umană, incluziunea socială, drepturile omului, emanciparea femeilor și a tinerilor și o agricultură rezilientă. În ceea ce privește migrația, rezoluția a considerat că succesul parteneriatului va depinde de îmbunătățirea semnificativă a oportunităților de mobilitate și a solicitat dezvoltarea în continuarea a unor canale legale de migrație.

Cu ocazia celui de al șaselea summit UE-UA (Bruxelles, 17-18 februarie 2022), șefii de stat din UE și UA au convenit asupra unei viziuni comune pentru un parteneriat reînnoit, care să promoveze prioritățile și valorile noastre comune, dreptul internațional și să protejeze interesele și bunurile noastre publice comune. Aceasta include, printre altele: securitatea și prosperitatea cetățenilor noștri, protecția drepturilor omului pentru toți, egalitatea de gen și emanciparea femeilor în toate sferele vieții, respectarea principiilor democratice, buna guvernanță și statul de drept, acțiunile de conservare a climei, a mediului și a biodiversității, creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii, combaterea inegalităților, sprijinirea drepturilor copiilor și incluziunea femeilor, a tinerilor și a persoanelor celor mai defavorizate. La summit s-a convenit asupra unui pachet de investiții Africa-Europa în valoare de 150 de miliarde EUR, cu scopul de a promova economii diversificate, durabile și reziliente.

Cooperarea pentru dezvoltare

UE și statele sale membre continuă să fie cel mai important donator de asistență oficială pentru dezvoltare din Africa.

Ca urmare a negocierilor privind noul cadru financiar multianual al UE 2021-2027 (a se vedea fișa informativă separată 1.4.3 „Cadrul financiar multianual”), cooperarea pentru dezvoltare este acoperită de instrumentul financiar cuprinzător IVCDCI – Europa globală, integrat pe deplin în bugetul Uniunii. Cea mai mare parte a asistenței pentru dezvoltare acordate țărilor africane era furnizată anterior din Fondul european de dezvoltare, care era separat de bugetul UE.

IVCDCI – Europa globală reunește zece instrumente și fonduri separate din cadrul financiar multianual 2014-2020, precum și Fondul european de dezvoltare. Acesta dispune de un buget total de 79,5 miliarde EUR (în prețurile din 2020) și este alcătuit din trei componente principale: componenta geografică, componenta tematică și componenta de răspuns rapid. Cea mai mare parte, rezervată componentei geografice, se ridică la 60,4 miliarde EUR și aproape jumătate din aceasta este alocată Africii.

Relațiile comerciale

Acordul de la Cotonou a permis UE și țărilor ACP să negocieze acorduri de liber schimb orientate spre dezvoltare, denumite acorduri de parteneriat economic (APE). Schimburile comerciale dintre UE și țările africane, alături de integrarea economică regională și continentală, sunt considerate un element fundamental pentru a promova dezvoltarea durabilă în Africa. În plus, sistemele unilaterale permit accesul preferențial pe piața UE pentru majoritatea țărilor subsahariene (a se vedea fișa informativă separată 5.2.3 „Regimurile comerciale aplicabile țărilor în curs de dezvoltare”). Principalele instrumente de promovare a schimburilor comerciale dintre UE și regiunile africane sunt APE, care se consideră că sunt pe deplin compatibile cu normele Organizației Mondiale a Comerțului. Cu toate acestea, negocierea acestor APE, care a început în 2002, s-a dovedit a fi mai dificilă decât se preconizase și s-a confruntat cu o rezistență considerabilă din partea unor guverne africane, reprezentanți ai societății civile locale și sindicate. Prin urmare, mai multe APE, menite să acopere regiuni africane întregi, sunt aplicate doar cu titlu provizoriu cu țări care doresc acest lucru, cum ar fi Côte d’Ivoire, Ghana, Camerun și Kenia (pentru mai multe informații, a se vedea nota de informare a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „ EU economic partnership agreements with ACP countries” (Acordurile de parteneriat economic ale UE cu țările ACP).

Rolul Parlamentului European

Din punct de vedere juridic, încheierea Acordului de la Samoa necesită aprobarea Parlamentului (articolul 218 din TFUE), deși acordul poate fi aplicat parțial și provizoriu înainte de acordarea aprobării și înainte ca statele membre să îl ratifice. Aprobarea Parlamentului este necesară, de asemenea, pentru orice APE încheiate cu țările ACP. În plus, Parlamentul a contribuit în mod activ la conturarea noului instrument financiar IVCDCI – Europa globală și supraveghează execuția acestuia.

Parlamentul are mai multe delegații interparlamentare permanente pentru relațiile cu țările și instituțiile africane. Organul principal în cadrul căruia Parlamentul European colaborează privind aceste aspecte este Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE, formată din deputați în Parlamentul European și deputați în parlamentele statelor ACP, care joacă un rol fundamental în consolidarea relațiilor parlamentare dintre UE și partenerii ACP în temeiul articolului 14 din Acordul de la Cotonou. Pe lângă crearea de noi adunări parlamentare regionale, una dintre principalele solicitări ale Parlamentului din cursul negocierilor a fost să se mențină o Adunare Parlamentară Paritară în noul acord, prezentată drept condiție sine qua non pentru aprobarea sa.

Parlamentul a dezvoltat, de asemenea, forme de cooperare parlamentară cu UA prin intermediul Delegației pentru relațiile cu Parlamentul Panafrican, înființată în 2009. Summiturile parlamentare sunt organizate de regulă în paralel cu cele interguvernamentale și adresează o declarație comună direct șefilor de stat și de guvern la începutul fiecărui summit interguvernamental.

Uniunea are, de asemenea, relații parlamentare privilegiate cu Africa de Sud, care au fost întărite în 2007 prin Parteneriatul strategic UE-Africa de Sud - singurul parteneriat bilateral strategic pe care Uniunea l-a încheiat cu o țară africană. Acest lucru este reflectat și de Delegația permanentă a Parlamentului pentru relațiile cu Africa de Sud.

 

Christian Meseth