Siguranța alimentară
Politica UE în domeniul siguranței alimentare urmărește protejarea sănătății umane și a intereselor consumatorilor și promovarea bunei funcționări a pieței unice. În ultimii ani, o schimbare de paradigmă a extins obiectivele de siguranță alimentară pentru a include insecuritatea alimentară indusă de schimbările climatice. UE se asigură că sunt respectate norme în domenii precum igiena produselor alimentare și a furajelor, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor, bolile zoonotice transmise prin alimente și prevenirea contaminării alimentelor. UE reglementează, de asemenea, etichetarea produselor alimentare și a furajelor.
Temei juridic
Articolul 43, articolul 114, articolul 168 alineatul (4) și articolul 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Context general
În urma unei serii de crize legate de produsele alimentare și furaje (de exemplu, epidemia de encefalopatie spongiformă bovină și criza dioxinei), politica UE în materie de siguranță alimentară a făcut obiectul unei reforme substanțiale la începutul anilor 2000. Drept urmare, a fost elaborată abordarea „de la fermă la consumator”, care urmărește să asigure un nivel înalt de siguranță în toate etapele procesului de producție și de distribuție pentru toate produsele alimentare comercializate în cadrul UE, indiferent dacă acestea sunt produse în UE sau importate din țări din afara UE. Acest corpus legislativ reprezintă un sistem complex și integrat de norme care acoperă întregul lanț alimentar, de la hrana și sănătatea animalelor, protecția plantelor și producția de alimente până la prelucrare, depozitare, transport, import și export și vânzările cu amănuntul. UE respectă standarde înalte de siguranță a alimentelor și a hranei pentru animale, însă încă apar incidente în materie de siguranță a alimentelor și a hranei pentru animale. UE, împreună cu autoritățile naționale și cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), dispune de un sistem solid de detectare și de răspuns la aceste probleme de siguranță. Aceste norme vor fi dezvoltate în continuare, aplicând o abordare „o singură sănătate”, în contextul strategiei Comisiei „De la fermă la consumator”, care a fost prezentată în 2020 ca parte a Pactului verde european, și urmărește să alinieze producția alimentară la conservarea mediului.
Realizări
A. Legislația generală
Un regulament-cadru din 2002 stabilește principiile și cerințele generale ale legislației UE privind alimentele și furajele ținând seama de „principiul precauției” (2.5.1). Regulamentul a instituit o procedură pentru evaluarea riscurilor și a stabilit dispoziții generale privind trasabilitatea alimentelor și furajelor. Acesta a introdus Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje, permițând statelor membre și Comisiei să facă schimb de informații rapid și să își coordoneze răspunsurile la amenințările pe care le pot reprezenta alimentele și furajele pentru sănătate. De asemenea, a instituit EFSA, a cărei sarcină este evaluarea tuturor riscurilor legate de lanțul alimentar și informarea cu privire la acestea. După o verificare a adecvării și drept răspuns la inițiativa cetățenească europeană privind glifosatul, UE și-a revizuit legislația generală privind produsele alimentare cu scopul de a îmbunătăți transparența evaluării riscurilor realizate de EFSA și independența studiilor științifice care stau la baza acestora și de a îmbunătăți cooperarea cu statele membre în ceea ce privește furnizarea de experți și de date. Comisia intenționează să revizuiască și alte acte legislative esențiale în domenii precum alimentele noi, organismele modificate genetic (OMG), pesticidele, materialele care intră în contact cu alimentele și aditivii alimentari pentru a le alinia după revizuirea legislației generale privind produsele alimentare și pentru a spori transparența.
B. Igiena produselor alimentare
UE își propune să asigure igiena alimentelor de la ferme până la consumatori. În aprilie 2004, în contextul abordării „De la fermă la consumator”, a fost adoptat un nou cadru legislativ, cunoscut drept „Pachetul de măsuri privind igiena” [Regulamentul (CE) nr. 852/2004], în care s-au abordat igiena produselor alimentare, s-au stabilit norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală și s-a introdus un cadru comunitar pentru controalele oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman. Cadrul comunitar stabilește, de asemenea, norme specifice pentru carnea proaspătă, moluștele bivalve, laptele și produsele lactate. Pachetul atribuie responsabilitatea pentru igiena produselor alimentare direct diferiților actori din cadrul lanțului alimentar prin intermediul unui sistem care se autoreglementează, utilizând metoda de analiză a riscurilor și punctele critice de control, monitorizat prin controale oficiale care trebuie efectuate de autoritățile competente. Anexele la regulament au fost actualizate în martie 2021. Regulamentul (CE) nr. 852/2004 a fost modificat de mai multe ori pentru a pune în aplicare practicile de igienă pentru a preveni alergenii, pentru a facilita redistribuirea în condiții de siguranță a alimentelor și pentru a mări gradul de conștientizare în ceea ce privește siguranța alimentară în rândul angajaților din unități.
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 privind principiile generale ale legislației UE în domeniul alimentar adaugă norme privind trasabilitatea. În cazul în care un produs alimentar prezintă un risc pentru sănătate, întreprinderile trebuie să îl retragă imediat de pe piață, să informeze utilizatorii și să alerteze autoritatea competentă.
C. Contaminarea produselor alimentare
Contaminarea produselor alimentare poate rezulta natural sau ca urmare a practicilor de cultivare sau a proceselor de producție. Regulamentul (UE) 2023/915, care a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 anterior, a intrat în vigoare în mai 2023 și se axează pe stabilirea nivelurilor maxime pentru diverși contaminanți prezenți în produsele alimentare. Pentru a proteja sănătatea publică, s-au stabilit niveluri maxime ale contaminanților atât în alimentele de origine animală, cât și în cele pe bază de plante, ca de exemplu nitrați, metale grele și dioxine, și acestea sunt revizuite periodic. Reziduurile din produse alimentare pot proveni și de la animale folosite pentru producția de alimente cărora li s-au administrat medicamente de uz veterinar sau care au fost expuse la pesticide sau produse biocide. Limitele maxime de reziduuri se stabilesc și se actualizează periodic. Nu este permisă comercializarea în UE a produselor alimentare care conțin cantități inacceptabile de contaminanți.
În plus, există norme privind materialele care intră în contact cu alimentele, cum ar fi materialele folosite pentru transportarea sau prelucrarea alimentelor, dar și materialele folosite ca ambalaje sau vesela. Un regulament-cadru, modificat în 2019, stabilește cerințele generale pentru toate materialele și obiectele relevante, asigurând faptul că aceste materiale nu își transferă componentele în alimente în cantități care ar putea periclita sănătatea umană. Măsuri specifice ale UE, care să prevadă dispoziții mai detaliate, pot fi adoptate pentru cele 17 materiale și obiecte care intră în contact cu alimentele (toate materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare) enumerate în anexa I. Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 prezintă standardele de bune practici de fabricație pentru materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare. În ceea ce privește plasticul, de exemplu, au fost introduse restricții privind substanța bisfenol A, utilizată în biberoanele din plastic pentru sugari. În 2011, UE și-a consolidat regulamentele privind materialele plastice utilizate în materialele care intră în contact cu produsele alimentare într-un document unificat [Regulamentul (UE) nr. 10/2011]. În septembrie 2022, Comisia a adoptat noi norme privind siguranța materialelor și obiectelor din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produsele alimentare.
D. Etichetarea produselor alimentare
Cadrul juridic referitor la etichetarea produselor alimentare este conceput pentru a garanta accesul consumatorilor la informații clare, inteligibile și fiabile privind conținutul și compoziția produselor, cu scopul de a proteja sănătatea și interesele consumatorilor. De exemplu alergenii, precum soia, glutenul sau lactoza, trebuie indicați clar pe ambalaj. Principala noutate a noului regulament privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, aplicabil din decembrie 2016, este cerința ca producătorii să indice prezența alergenilor în produsele alimentare neambalate, de exemplu în restaurante și cantine. De asemenea, producătorii trebuie să indice originea cărnii neprelucrate (pentru anumite tipuri de carne, altele decât carnea de vită, care trebuie să fie deja etichetată în ceea ce privește originea) și prezența imitațiilor alimentare, cum ar fi produsele vegetale care înlocuiesc brânza sau carnea. Dispoziții specifice privind indicarea locului de origine pe etichetă stabilesc detaliile, impunând (cu unele excepții) indicarea pe carnea preambalată proaspătă, refrigerată și congelată a locului de creștere și a locului de sacrificare a animalelor din specia porcină, ovină, caprină și a păsărilor de curte.
Etichetarea, prezentarea sau publicitatea alimentelor nu trebuie să inducă în eroare consumatorii. Există norme clare pentru mențiunile nutriționale și de sănătate autorizate (ca de exemplu „cu conținut scăzut de grăsimi” sau „bogat în fibre” sau afirmații privind relația dintre alimente și sănătate) prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1924/2006. Astfel de mențiuni trebuie să fie bazate pe dovezi științifice și pot fi găsite într-un Registru public al UE privind mențiunile de sănătate.
Un regulament din 2013 privind alimentele destinate unor grupuri specifice, actualizat în 2021 și în martie 2023, renunță la conceptul unei categorii vaste de produse alimentare „dietetice” în favoarea unor norme destinate unor grupuri vulnerabile specifice de consumatori, precum sugarii și copiii de vârstă mică, persoanele cu afecțiuni medicale speciale și cele privind dietele hipocalorice pentru controlul greutății.
E. Substanțele adăugate alimentelor
Aditivii alimentari, enzimele alimentare sau aromele alimentare – substanțe cunoscute și ca „amelioratori alimentari” – sunt substanțe adăugate intenționat în produsele alimentare pentru a îndeplini anumite funcții tehnologice, precum colorare, îndulcire sau conservare. Există norme care reglementează procedura de autorizare, condițiile de utilizare și indicarea pe etichetă a acestor substanțe. În conformitate cu legislația UE, aditivii alimentari trebuie să primească autorizație înainte de a fi utilizați în produsele alimentare. După primirea aprobării, aceste substanțe sunt enumerate în registrul UE al aditivilor alimentari autorizați menționat în Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari, care prezintă, de asemenea, condițiile în care pot fi utilizați. Acest regulament a creat, de asemenea, o listă cuprinzătoare a aditivilor alimentari autorizați pentru Uniune, care a fost publicată integral în Regulamentul (UE) nr. 1129/2011. Același lucru este valabil și pentru suplimentele alimentare precum vitaminele și mineralele, care pot fi adăugate în alimente cu scopul de a le îmbogăți sau de a le accentua caracterul nutrițional specific, cu condiția ca ele să figureze pe lista specifică a substanțelor permise și a surselor permise ale acestora.
F. Sănătatea animalelor și a plantelor
Reglementările UE includ dispoziții generale privind supravegherea, notificarea și tratarea bolilor contagioase și a vectorilor acestora în vederea garantării siguranței în lanțul alimentar. Cadrul legislativ inițial pentru organizarea controalelor oficiale a fost instituit pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind furajele și alimentele și cu normele în materie de sănătate animală și de bunăstare a animalelor. În mai 2013, Comisia a prezentat un pachet legislativ care include propuneri privind sănătatea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere vegetal și controalele oficiale. Pachetul a prevăzut o abordare a protecției sănătății animalelor bazată în mai mare măsură pe riscuri, cu scopul de a spori eficiența controalelor oficiale pentru a evita cât mai mult posibil crizele alimentare și cazurile de fraudă. Noua legislație a UE privind sănătatea animalelor (Regulamentul privind bolile transmisibile ale animalelor), adoptată în martie 2016 și aplicabilă din aprilie 2021, se concentrează asupra prevenirii și eradicării bolilor animalelor prin clarificarea responsabilităților și asigurarea depistării timpurii și a controlului. Regulamentul (UE) 2016/429 consolidează numeroase dispoziții juridice privind sănătatea animală într-un act legislativ unificat. Acesta stabilește orientări pentru prevenirea și gestionarea bolilor care pot fi transmise între animale sau de la animale la oameni.
Noul regim fitosanitar (Regulamentul privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor – Legea privind sănătatea plantelor) vizează protejarea culturilor, fructelor, legumelor și pădurilor împotriva pătrunderii sau a răspândirii organismelor dăunătoare plantelor sau a bolilor. Acesta urmărește, de asemenea, să intensifice controalele la import pentru plantele din țări din afara UE și să standardizeze pașapoartele fitosanitare, extinzând în același timp gama de plante care necesită pașapoarte pentru plantare. Acesta a început să se aplice în mare parte din decembrie 2019, împreună cu noul regulament privind controalele oficiale, care acoperă de asemenea sănătatea plantelor și subprodusele de origine animală.
G. Legislația privind furajele și etichetarea acestora
Operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure că toate etapele de producție, prelucrare și distribuție aflate sub controlul lor sunt conforme cu normele UE privind igiena furajelor și trebuie să garanteze trasabilitate totală. Aceasta include importurile și exporturile de furaje din și către țări terțe. Fermierii sunt obligați să mențină riscurile de contaminare biologică, chimică și fizică a furajelor, animalelor și produselor de origine animală la nivelul cel mai scăzut posibil atunci când hrănesc animale de la care se obțin alimente. O directivă specifică stabilește limitele maxime pentru substanțele nedorite din furaje, inclusiv pentru metale grele, și interzice diluarea materiilor prime furajere contaminate. Reglementările privind etichetarea și comercializarea furajelor sunt stabilite pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță a furajelor și, în final, de protecție a sănătății publice și pentru a furniza informații adecvate utilizatorilor și consumatorilor. Dispozițiile referitoare la medicamentele de uz veterinar și furajele cu adaos de medicamente au fost actualizate prin Regulamentul (UE) 2019/6 și, respectiv, Regulamentul (UE) 2019/4.
H. Alimentele noi
Alimentele noi, adică alimentele care nu se consumau în cantități semnificative în UE înainte de mai 1997 (de exemplu, proteine alternative, suplimente alimentare etc.), trebuie supuse unei evaluări a siguranței înainte de a fi comercializate în UE. Începând din 2018, se aplică un nou regulament, care permite accesul mai facil la alimente inovatoare, menținând totodată un nivel ridicat de siguranță alimentară. Acesta introduce o procedură de autorizare online simplificată, centralizată la nivelul UE, pentru alimentele noi și alimentele convenționale provenite din țări terțe (care sunt considerate alimente noi în UE). Înaintea autorizării de către Comisie, EFSA efectuează o evaluare științifică centralizată a siguranței, definind condițiile de utilizare, desemnarea ca aliment și cerințele de etichetare. Toate alimentele noi autorizate sunt incluse într-o listă pozitivă. Până la intrarea în vigoare a unei legislații specifice privind produsele alimentare obținute de la animale clonate, aceste alimente intră în domeniul de aplicare al acestui regulament și ar trebui, prin urmare, etichetate în mod corespunzător.
I. Organismele modificate genetic (OMG)
Un OMG este un „organism, cu excepția ființelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere și/sau recombinare naturală”[1]. Plantele pot fi modificate prin biotehnologii moderne, de exemplu pentru a le face rezistente la boli sau pentru a le spori randamentul. Pe baza principiului precauției, UE a stabilit un cadru juridic strict pentru cultivarea sau comercializarea OMG-urilor utilizate în alimente sau furaje [Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, Regulamentul (CE) nr. 65/2004, Regulamentul (CE) nr. 641/2004]. Înainte ca un OMG să poată fi introdus pe piață, EFSA, împreună cu organismele științifice ale statelor membre, efectuează o evaluare științifică a riscurilor pentru a exclude orice pericol la adresa sănătății umane sau animale și a mediului. După primirea avizului emis de EFSA, Comisia (care se poate abate de la aviz) pregătește un proiect de decizie prin care acordă sau refuză autorizarea, urmând ca acesta să fie supus unui vot cu majoritate calificată în cadrul unui comitet de experți alcătuit din reprezentanți ai statelor membre. În cazul în care nu se emite niciun aviz, adică nu s-a obținut o majoritate calificată pentru sau împotriva autorizării, decizia finală revine Comisiei. Orice aliment sau furaj autorizat fabricat din OMG-uri sau care conține OMG-uri trebuie să fie trasabil și clar etichetat ca atare, astfel încât consumatorii să poată lua decizii în cunoștință de cauză. Statele membre au posibilitatea de a restricționa sau de a interzice cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor, chiar dacă aceasta este autorizată la nivel european.
La 5 iulie 2023, Comisia a publicat o propunere de reglementare a plantelor create prin metode genomice specifice pentru alimente și furaje. Aceasta survine după un proces inițiat în 2018, când Curtea de Justiție a UE a hotărât că organismele dezvoltate prin intermediul acestor tehnici ar trebui să fie reglementate ca „OMG-uri” în temeiul Directivei 2001/18/CE, actuala Directivă a UE privind OMG-urile.
Rolul Parlamentului European
În urma scandalului cărnii de cal și a altor cazuri de fraudă cu produse alimentare, Parlamentul a solicitat indicarea obligatorie a originii, în special, a cărnii utilizate ca ingredient în alimentele prelucrate. Parlamentul și Consiliul au convenit noi norme pentru înăsprirea inspecțiilor oficiale ale produselor alimentare, care au drept scop îmbunătățirea trasabilității alimentelor și combaterea fraudei. În timpul negocierilor, Parlamentul a reușit să consolideze asigurarea respectării legislației în ceea ce privește practicile frauduloase sau înșelătoare. Parlamentul este deosebit de vigilent și în ceea ce privește amenințările pe care le implică pentru sănătatea consumatorilor animalele clonate și nanomaterialele sau OMG-urile. Parlamentul controlează frecvent proiectele de propuneri de autorizare sau de reînnoire a autorizării noilor plante modificate genetic precum porumbul sau soia și se opune în mod regulat acestora.
După ce au fost exprimate preocupări legate de riscurile pe care le prezintă utilizarea substanței ierbicide glifosat în agricultură, Parlamentul a instituit în 2018 o comisie specială care să examineze procedura UE de autorizare a pesticidelor. În timpul revizuirii legislației generale privind produsele alimentare, cu scopul de a spori transparența în lanțul alimentar, Parlamentul a luptat pentru a asigura faptul că înainte de autorizarea introducerii pe piață a unui produs se publică studii privind siguranța sa.
Printre alte recomandări incluse în rezoluția sa din octombrie 2021 referitoare la strategia „De la fermă la consumator”, Parlamentul a reamintit rolul legislației alimentare europene în stabilirea unor standarde globale pentru siguranța alimentară.
În 2022, Parlamentul a comandat un studiu privind „Politicile de independență și transparență ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)”.
Pentru informații suplimentare pe acest subiect, consultați site-ul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI).
Maria-Mirela Curmei / Christian Kurrer