Fișe descriptive despre Uniunea Europeană
Parlamentul European
Vă rugăm să completați acest câmp.

Politica fiscală generală

Fiscalitatea este prerogativa statelor membre, UE având doar competențe limitate în acest domeniu. Întrucât politica UE în domeniul fiscal vizează buna funcționare a pieței unice, armonizarea normelor privind impozitarea indirectă a fost tratată înainte de cea directă, fiind urmată de combaterea evaziunii fiscale și a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale dăunătoare. Legislația fiscală a UE trebuie adoptată de statele membre în unanimitate. Parlamentul European are dreptul de a fi consultat în chestiunile fiscale; pentru chestiunile legate de buget, Parlamentul este chiar colegislator.

Temei juridic

Capitolul referitor la chestiunile fiscale (articolele 110-113) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care vizează armonizarea legislației privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele și alte impozite indirecte; capitolul privind apropierea legislațiilor (articolele 114-118 din TFUE), care vizează impozitele ce pot avea un efect indirect asupra instituirii pieței interne și menționează dispozițiile fiscale în cazul cărora nu se aplică procedura legislativă ordinară; alte dispoziții relevante pentru politica fiscală, care fac referire la libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor (articolele 45-66 din TFUE), la mediu (articolele 191-192 din TFUE) și la concurență (articolele 107-109 din TFUE).

Formele de cooperare consolidată (articolele 326-334 din TFUE) pot fi utilizate și în domeniul fiscal. În ceea ce privește procedura de adoptare a actelor legislative, principala caracteristică a dispozițiilor fiscale ale UE este aceea că, la nivelul Consiliului, deciziile privind propunerile Comisiei sunt adoptate cu unanimitate, Parlamentul fiind consultat. Dispozițiile adoptate în domeniul fiscal includ directivele menite să asigure apropierea legislațiilor naționale și decizii ale Consiliului. Fermă în convingerea că menținerea principiului unanimității pentru adoptarea tuturor deciziilor privind impozitarea face dificilă atingerea nivelului de coordonare fiscală de care are nevoie UE, Comisia a înaintat propuneri în vederea introducerii votului cu majoritate calificată în legătură cu anumite aspecte ale fiscalității. Totuși, ele au fost respinse de către statele membre.

Impozitarea directă se referă la impozitarea veniturilor, profiturilor și a capitalului, acestea putând aparține persoanelor fizice sau întreprinderilor. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu este reglementat în mod explicit de dispozițiile UE (activitatea UE în acest domeniu se bazează mai degrabă pe jurisprudența Curții de Justiție). UE și-a diversificat mai mult politica privind impozitul pe profitul întreprinderilor, deși aceasta se axează în mod exclusiv pe măsurile legate de aplicarea principiilor pieței unice. Impozitarea indirectă se referă la impozitele care nu sunt aplicate veniturilor sau patrimoniului. Acestea includ taxa pe valoarea adăugată (TVA), accizele, taxele la import, impozitarea energiei și alte taxe de mediu. Întrucât procesul de elaborare a normelor UE în domeniul fiscal este orientat spre funcționarea lipsită de impedimente a pieței unice, armonizarea normelor privind impozitarea indirectă a debutat într-o etapă mai timpurie și, spre deosebire de normele privind impozitele directe, a presupus o revizuire mai aprofundată a reglementărilor în vigoare.

Obiective

Strategia de politică fiscală a UE este explicată în Comunicarea Comisiei intitulată„Politica în domeniul impozitării în cadrul Uniunii Europene – priorități pentru anii viitori”, și un pic mai recent „Impozitarea - promovare pieței interne și a creșterii economice: pentru a impozitare mai simplă, mai echitabilă și mai eficientă în Uniunea Europeană”. Competența de a introduce, elimina sau ajusta impozitele rămâne la latitudinea statelor membre. Fiecare dintre statele membre este liber să-și aleagă sistemul de impozitare pe care îl consideră cel mai potrivit, cu condiția să respecte normele UE. În acest cadru, principalele priorități ale politicii fiscale a UE sunt eliminarea obstacolelor de natură fiscală care împiedică activitatea economică transfrontalieră, lupta împotriva concurenței fiscale dăunătoare și a evaziunii fiscale și promovarea unei mai largi colaborări la nivelul administrațiilor financiare, pentru asigurarea controlului asupra fraudei și pentru combaterea acesteia. O mai mare coordonare a politicii fiscale ar garanta că politicile fiscale ale statelor membre sprijină obiectivele de politică mai ample ale UE stabilite în Actul privind piața unică. În plus, impozitarea este una dintre politicile-cheie monitorizate prin intermediul Semestrului european, ciclul anual de coordonare a politicilor economice; mai multe recomandări specifice fiecărei țări adresate statelor membre abordează periodic combaterea planificării fiscale agresive, a evaziunii fiscale sau a evitării obligațiilor fiscale.

Inițiative și progrese

Raportul anual al Comisiei privind impozitarea prezintă situația actuală a impozitării în UE. Raportul urmărește să descrie, într-un mod clar și accesibil, cele mai recente reforme care au fost întreprinse și principalii indicatori utilizați de Comisie pentru a evalua progresele înregistrate în ceea ce privește politicile fiscale în statele membre ale UE și la nivelul UE. De asemenea, acesta prezintă inițiative ale UE precum „Întreprinderile din Europa: cadrul de impozitare a profitului („BEFIT”) și Directiva privind reducerea mai rapidă și mai sigură a surplusului de impozite reținute la sursă (FASTER).

Combaterea evitării obligațiilor fiscale, a evaziunii fiscale și a fraudei fiscale, atât la nivelul UE, cât și la nivel mondial, rămâne o prioritate pe agenda instituțiilor UE. În plus, au continuat eforturile pentru ca impozitarea întreprinderilor în UE să devină mai echitabilă și mai bine adaptată la o economie digitală modernă pe piața internă. Printre principalele inițiative se numără:

  • Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale (adoptată în 2016 și modificată în 2017) stabilește norme împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care afectează în mod direct funcționarea pieței interne și abordează tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări din afara UE;
  • Directiva privind cooperarea administrativă (DAC), introdusă în 2011 pentru a consolida schimbul de informații fiscale, a fost modificată de mai multe ori în ultimii ani, ultima dată la 22 martie 2021 prin DAC 7, care nu a fost încă pus în aplicare (a se vedea mai jos). Anterior, cele mai recente modificări au fost efectuate prin intermediul DAC 6, adoptată la 25 mai 2018. Această directivă include obligația intermediarilor, cum ar fi consultanții, avocații sau instituțiile financiare, de a raporta anumite acorduri fiscale autorităților fiscale locale, care ar trebui apoi să facă schimb automat de informații colectate în întreaga UE;
  • la 15 iulie 2020, Comisia a adoptat un pachet fiscal pentru o impozitare echitabilă și simplă, constând în trei inițiative separate, dar complementare: (1) un plan de acțiune privind o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare: un set de 25 de inițiative care urmează să fie adoptate și puse în aplicare de Comisie până în 2024 pentru a face impozitarea mai echitabilă, mai simplă și mai bine adaptată la tehnologiile moderne; (2) o revizuire a Directivei privind cooperarea administrativă (DAC7), care a fost adoptată oficial de Consiliu la 22 martie 2021 și care urmărește să asigure că statele membre fac schimb automat de informații despre veniturile generate de vânzători pe platformele digitale, indiferent dacă platforma se află sau nu în UE; o propunere de revizuire suplimentară a Directivei privind cooperarea administrativă (DAC8), pentru a aborda schimbul de informații privind criptoactivele și moneda electronică, care este încă în curs de examinare; și (3) o comunicare privind buna guvernanță fiscală în UE și în afara acesteia;
  • Începând cu 1 ianuarie 2018, au intrat în vigoare noi norme care obligă statele membre să acorde autorităților fiscale acces la datele colectate în temeiul legislației privind combaterea spălării banilor. Directivele privind combaterea spălării banilor – DCSB4 și DCSB5 – urmăresc să împiedice utilizarea sistemului financiar european pentru spălarea banilor și finanțarea terorismului. Scopul acestui lucru este să se asigure că autoritățile fiscale naționale au acces direct la informații privind beneficiarii reali ai societăților, ai fiduciilor și ai altor entități, precum și la informații privind evidențele întreprinderilor privind obligațiile de diligență fiscală aplicată clienților. Normele urmăresc, de asemenea, să permită autorităților fiscale să reacționeze rapid și eficient la cazurile de evaziune fiscală și de evitare a obligațiilor fiscale.
  • În septembrie 2023, Comisia a adoptat o propunere intitulată „Întreprinderile din Europa: cadrul de impozitare a profitului (sau BEFIT)”, care va oferi un cadru de reglementare unic privind impozitul pe profitul societăților la nivelul UE, bazat pe repartizare și pe o bază fiscală comună. Acesta va reduce costurile de asigurare a conformității pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în mai multe state membre și va facilita stabilirea de către autoritățile fiscale naționale a impozitelor datorate. După adoptarea sa de către Consiliu, propunerea ar trebui să intre în vigoare la 1 iulie 2028. Tot în septembrie 2023, Comisia a publicat alte două propuneri de directive ale Consiliului: una privind prețurile de transfer și una de instituire a unui sistem de impunere în funcție de sediul central pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii. După adoptarea lor de către Consiliu, aceste două propuneri ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2026.

Propunerea legislativă privind combaterea spălării banilor prezentată de Comisie în iulie 2021 cuprinde:

  • O nouă propunere privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului
  • O nouă propunere privind înființarea Autorității pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;
  • O propunereprivind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de anumite criptoactive Propunerea a fost adoptată de Parlament și de Consiliu la 31 mai 2023.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul European a aprobat, în mare, liniile generale ale programelor Comisiei în domeniul fiscal, una dintre prioritățile politice ale fostei și actualei legislaturi fiind combaterea fraudei, a evaziunii fiscale și a spălării banilor. Recomandările Parlamentului în acest domeniu s-au bazat pe activitatea mai multor comisii ad-hoc.

Prima dintre acestea, Comisia pentru Deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (TAXE), a atras atenția asupra unui paradox clar: concurența liberă în materie fiscală și lipsa de cooperare între statele membre au dus la o deconectare între locul în care se creează valoarea și cel în care profiturile sunt impozitate, ceea ce a condus la erodarea bazei de impozitare pentru impozitul pe profit și la pierderi de venituri în diferite țări, dintre care unele au făcut, de asemenea, obiectul unor măsuri de austeritate.

În contextul dezvăluirilor din Panama Papers și LuxLeaks, care au scos la iveală necesitatea unei mai bune cooperări și a unei mai mari transparențe la nivel mondial, activitățile Comisiei TAXE au constituit baza pentru activitatea Comisiei TAXE 2. Raportul său final a fost adoptat de Parlament sub forma unei rezoluții la 6 iulie 2016, în cadrul căreia se solicită ca sancțiunile împotriva jurisdicțiilor fiscale necooperante incluse pe o listă neagră a paradisurilor fiscale să se aplice, de asemenea, societăților, băncilor și societăților de contabilitate și de avocatură, cu posibilitatea de a revoca licențele lor comerciale. În cadrul rezoluției au fost subliniate consecințele negative ale regimurilor fiscale favorabile pentru brevete care, în majoritatea cazurilor, sunt folosite de societățile multinaționale în scopuri de evitare a obligațiilor fiscale.

Comisia de anchetă pentru spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (PANA) bazat pe activitatea comisiilor TAXE și TAXE 2 și pe Rezoluția Parlamentului din decembrie 2015 privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților, care a identificat provocări în materie de reglementare și monitorizare fiscală.

Obiectivul Comisiei TAX3 - Comisia pentru infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale - a fost de a continua activitatea Comisiilor TAXE, TAXE 2 și PANA și de a investiga chestiuni legate de impozitarea digitală, politicile naționale de acordare a cetățeniei și frauda în domeniul TVA.

Raportul său final a fost adoptat de Parlament în plen la 26 martie 2019. Raportul a atras atenția că este nevoie urgentă ca normele să fie reformate, astfel încât sistemele fiscale internaționale, europene și naționale să fie adecvate pentru noile provocări economice, sociale și tehnologice ale secolului al XXI-lea; A ajuns la concluzia că sistemele fiscale și metodele contabile actuale nu dispun de caracteristicile necesare pentru a ține pasul cu aceste evoluții și pentru a garanta că toți participanții la piață își plătesc partea lor echitabilă de impozite; Deputații au salutat faptul că, în cursul mandatului anterior, Comisia a prezentat 26 de propuneri legislative care vizează eliminarea unora dintre lacunele existente, îmbunătățirea luptei împotriva infracțiunilor financiare și a planificării fiscale agresive, precum și consolidarea eficienței colectării impozitelor și a echității fiscale. Aceștia au regretat însă profund lipsa progreselor în cadrul Consiliului cu privire la inițiativele majore de reformă a impozitării societăților, care nu au fuseseră încă finalizate din cauza unei lipse de voință politică reală. Deputații au solicitat ca inițiativele UE care nu au fost încă finalizate să fie adoptate rapid și ca punerea în aplicare să fie monitorizată îndeaproape pentru a se asigura eficiența și aplicarea corespunzătoare și a se ține pasul cu versatilitatea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive.

Subcomisia pentru chestiuni fiscale (FISC) a Comisiei pentru afaceri economice și monetare a fost înființată în septembrie 2020 pentru a continua lupta împotriva evaziunii fiscale pe care Parlamentul a desfășurat-o în cursul mandatului său anterior. Obiectivele sale sunt de a se asigura că Parlamentul promovează o impozitare echitabilă la nivel național, la nivelul UE și la nivel mondial. În plus, având în vedere provocarea reprezentată de promovarea unei redresări economice sustenabile în conformitate cu Pactul verde european, comisia are sarcina de a contribui la elaborarea unei politici fiscale a UE mai simple, mai eficiente și mai sustenabile. Parlamentul a adoptat o serie de rezoluții pe baza rapoartelor FISC, printre care:

  • rezoluția din 15 februarie 2002 referitoare la impactul reformelor fiscale naționale asupra economiei UE. Printre alte concluzii, Consiliul a salutat acordul istoric la care au ajuns Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și G20 cu privire la reformarea sistemului fiscal internațional pentru a asigura o distribuție mai echitabilă a profiturilor și a drepturilor de impozitare între țări în ceea ce privește cele mai mari întreprinderi multinaționale, inclusiv realocarea parțială a drepturilor de impozitare către țările în care se creează valoare, precum și stabilirea unei rate de impozitare efective minime globale de 15 %;
  • rezoluția din 21 octombrie 2021 referitoare la Pandora Papers: implicații asupra eforturilor de a combate spălarea banilor, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale. Prin această rezoluție, Parlamentul a făcut apel la UE să elimine lacunele care permit evitarea obligațiilor fiscale, spălarea de bani și evaziunea fiscală la scară largă. De asemenea, Parlamentul a invitat Comisia să inițieze acțiuni în justiție împotriva statelor membre care nu aplică în mod corespunzător legislația existentă.

Pentru mai multe informații pe această temă, vă rugăm să consultați site-ul Subcomisiei FISC.

 

Jost Angerer