RAPORT referitor la Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind punerea în aplicare și guvernanța cooperării structurate permanente (PESCO)

PROIECT DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind punerea în aplicare și guvernanța cooperării structurate permanente (PESCO)

(2020/2080(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 36, articolul 42 alineatul (6), articolul 46 și Protocolul (nr. 10) privind cooperarea structurată permanentă,

– având în vedere Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de stabilire a cooperării structurate permanente (PESCO) și de adoptare a listei statelor membre participante[1],

– având în vedere Decizia (PESC) 2018/340 a Consiliului din 6 martie 2018 de stabilire a listei de proiecte care urmează să fie dezvoltate în cadrul PESCO[2],

– având în vedere Decizia (PESC) 2018/909 a Consiliului din 25 iunie 2018 de stabilire a unui set comun de norme de guvernanță pentru proiectele PESCO[3],

– având în vedere Decizia (PESC) 2018/1797 a Consiliului din 19 noiembrie 2018 de modificare și de actualizare a Deciziei (PESC) 2018/340 de stabilire a listei de proiecte care urmează să fie dezvoltate în cadrul PESCO[4],

– având în vedere Decizia (PESC) 2019/1909 a Consiliului din 12 noiembrie 2019 de modificare și de actualizare a Deciziei (PESC) 2018/340 de stabilire a listei de proiecte care urmează să fie dezvoltate în cadrul PESCO[5],

– având în vedere concluziile Consiliului din 13 noiembrie 2017 privind securitatea și apărarea în contextul Strategiei globale a UE,

– având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2018 privind securitatea și apărarea în contextul Strategiei globale a UE,

– având în vedere concluziile Consiliului din 17 iunie 2019 privind securitatea și apărarea în contextul Strategiei globale a UE,

– având în vedere recomandarea Consiliului din 15 octombrie 2018 privind stabilirea etapelor îndeplinirii angajamentelor mai stricte asumate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO) și specificarea unor obiective mai precise (2018/C374/01)[6],

– având în vedere rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona[7],

– având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme, care a intrat în vigoare în decembrie 2014,

– având în vedere articolul 118 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0165/2020),

A. întrucât, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din TUE, politica de securitate și apărare comună (PSAC) include definirea treptată a unei politici de apărare comune a UE, care va conduce la crearea unei apărări comune după ce Consiliul European va lua o decizie în unanimitate în acest sens; întrucât PESCO constituie un pas important în direcția îndeplinirii acestui obiectiv;

B. întrucât PESCO ar trebui utilizată pentru a continua operaționalizarea și intensificarea obligației de ajutor și asistență reciproce în temeiul articolului 42 alineatul (7) din TUE, astfel cum s-a reamintit în scrisoarea comună de notificare cu privire la PESCO a statelor membre către Consiliu și Înaltul Reprezentant, semnată de 23 de state membre la 13 noiembrie 2017, pentru ca statele membre să-și crească capacitatea de a fi solidare dacă unul dintre ele suferă o agresiune armată pe teritoriul său;

C. întrucât, în conformitate cu articolul 1 litera (a) din Protocolul nr. 10 privind cooperarea structurată permanentă instituită prin articolul 42 din TUE, unul dintre obiectivele PESCO este ca statele membre să-și intensifice dezvoltarea capabilităților de apărare, prin dezvoltarea contribuțiilor naționale și prin participarea, după caz, la forțe multinaționale, la principalele programe europene de echipare și la activitățile Agenției Europene de Apărare;

D. întrucât articolul 1 litera (b) din Protocolul nr. 10 prevede că statele membre se angajează „să dispună de capacitatea de a furniza, până în 2010, fie cu titlu național, fie ca o componentă a grupurilor multinaționale de forțe, unități de luptă pentru misiunile preconizate, configurate pe plan tactic ca o grupare tactică, cu elemente de susținere, inclusiv în ceea ce privește transportul și logistica, capabile să întreprindă, în termen de 5 până la 30 de zile, misiunile menționate la articolul 43 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special pentru a răspunde la solicitările Organizației Națiunilor Unite, care pot fi menținute pentru o perioadă inițială de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la cel puțin 120 de zile”; întrucât este necesară revizuirea articolului 1 litera (b) pentru a reacționa adecvat la un mediu geopolitic dificil; întrucât statele membre sunt încă departe de a atinge acest obiectiv;

E. întrucât stabilirea unei strategii de apărare comune a UE este necesară acum mai mult ca oricând, în contextul multiplicării și agravării amenințărilor;

F. întrucât nivelul de ambiție al Strategiei globale a UE în domeniul securității și apărării vizează managementul crizelor și consolidarea capacităților în țările partenere cu scopul de a proteja Europa și cetățenii săi; întrucât niciun stat membru nu se poate proteja singur, pentru că amenințările securitare și de apărare cu care se confruntă UE, și care sunt îndreptate împotriva cetățenilor, teritoriilor și infrastructurilor sale, sunt amenințări multidimensionale comune, iar un stat membru, de unul singur, nu le poate face față; întrucât un sistem real al UE pentru utilizarea eficientă, coerentă și strategică a resurselor ar crește nivelul general de securitate și apărare al UE și este necesar acum mai mult decât oricând, într-un mediu de securitate care se deteriorează cu rapiditate; întrucât, pentru a contracara mai bine amenințările hibride, este necesară intensificarea eforturilor de cooperare în domeniul apărării cibernetice, cum ar fi schimbul de informații, formarea și sprijinul operațional;

G. întrucât principalii actori ai PESCO sunt statele membre participante (SMp), care pun la dispoziție capabilitățile de realizare a PSAC [articolul 42 alineatul (1) și articolul 42 alineatul (3) din TUE], pe care le desfășoară în operații și misiuni ale UE atunci când Consiliul le încredințează o sarcină, în baza cadrului Uniunii [articolul 42 alineatele (1), (4) și (5), articolul 43 și articolul 44 din TUE], și care își dezvoltă, atunci când este cazul, capabilitățile de apărare, inter alia, în cadrul Agenției Europene de Apărare [articolul 42 alineatul (3) și articolul 45 din TUE];

H. întrucât viziunea pe termen lung a PESCO constă în a oferi Uniunii capacități operaționale, valorificând resursele militare, completate cu mijloace civile, pentru a pune la dispoziția statelor membre un pachet coerent și complet de forțe în sectorul militar al PSAC; întrucât PESCO ar trebui să crească capacitatea UE de a acționa ca sursă de securitate internațională, pentru a contribui în mod eficient și credibil la securitatea internațională, regională și europeană, inclusiv prin prevenirea importului de insecuritate, precum și pentru a-i proteja pe proteja pe cetățenii UE și a maximiza eficacitatea cheltuielilor pentru apărare prin reducerea suprapunerilor, a supracapacității și a achizițiilor necoordonate;

I. întrucât, în conformitate cu Decizia 2017/2315 a Consiliului de instituire a PESCO, capabilitățile de apărare consolidate ale statelor membre vor fi și în beneficiul NATO, urmând setul unic al principiului forțelor, cu condiția de a evita suprapunerile și a acorda prioritate interoperabilității, consolidând totodată pilonul european în cadrul alianței și răspunzând apelurilor repetate pentru o repartizare transatlantică mai echilibrată a sarcinilor; întrucât NATO rămâne piatra de temelie a arhitecturii securitare în multe state membre;

J. întrucât PESCO creează un cadru obligatoriu între SMp care s-au angajat să investească, să planifice, să dezvolte și să exploateze în comun capabilități de apărare în cadrul Uniunii în mod permanent și structurat, aderând la 20 de angajamente obligatorii în cinci domenii stabilite de TUE; întrucât aceste angajamente ar trebui să constituie o trecere de la simpla cooperare în domeniul apărării la o interoperabilitate totală și la consolidarea forțelor de apărare ale statelor membre; întrucât aceste angajamente obligatorii sunt evaluate anual de secretariatul PESCO în planurile naționale de punere în aplicare, care pot fi consultate de statele membre participante; întrucât, în pofida acestor angajamente obligatorii, nu există niciun mecanism eficace de asigurare a respectării acestora în cadrul PESCO; întrucât proiectele PESCO ar trebui realizate într-un mod care să țină seama de capacitatea industrială, de preocupările legate de suprapuneri și de constrângerile bugetare ale SMp; întrucât mecanismul de control al conformității în cadrul PESCO ar trebui îmbunătățit;

K. întrucât SMp ar trebui să dea dovadă de o implicare politică totală pentru cele 20 de angajamente obligatorii la care au subscris; întrucât ciclurile de planificare a capacităților militare durează de obicei mai mult de trei ani; întrucât ciclurile naționale actuale de planificare a capacităților militare sunt conduse în mare parte de procesul NATO de planificare a apărării, care a fost instituit anterior; întrucât sunt necesare progrese mai mari în privința integrării reale a PESCO în procesele naționale de planificare a apărării, pentru ca statele membre să aibă capacitatea de a finaliza proiectele PESCO;

L. întrucât PESCO a fost concepută inițial ca o avangardă, incluzând statele membre care vor și pot să-și îmbunătățească cooperarea în domeniul apărării, la un nou nivel de ambiție; întrucât faptul că există 25 SMp nu trebuie să conducă la limitarea PESCO printr-o abordare de tipul „celui mai mic numitor comun”; întrucât numărul de SMp indică disponibilitatea pentru o cooperare mai strânsă în domeniul securității și apărării;

M. întrucât activitatea din primele trei valuri de proiecte PESCO a condus la conceperea și adoptarea a 47 de proiecte; întrucât, până în prezent, nu s-a concretizat niciunul; întrucât proiectele din primul val sunt, în esență, proiecte de consolidare a capabilităților, care includ cât mai multe state membre; întrucât caracterul incluziv al proiectelor PESCO nu ar trebui să determine SMp să-și dilueze ambițiile; întrucât este esențial ca PESCO să se concentreze asupra proiectelor care aduc o valoare adăugată reală;

N. întrucât pare să nu existe nicio logică generală comună a celor 47 de proiecte PESCO; întrucât lista actuală a proiectelor este lipsită de coerență, amploare și ambiție strategică, astfel încât deficiențele cele mai evidente în materie de capabilități nu vor fi remediate, și nu abordează întru totul deficiențele critice identificate în Procesul de stabilire a obiectivelor globale prin Planul de dezvoltare a capabilităților (CDP) și Procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD); întrucât unul dintre aceste proiecte a fost oprit pentru a se evita duplicarea inutilă; întrucât alte proiecte nu au înregistrat progrese suficiente sau sunt în pericol de a fi oprite, iar aproximativ 30 de proiecte se află încă în faza de dezvoltare conceptuală și pregătire; întrucât elaborarea unor proiecte ambițioase de capacitate militară poate dura până la 10 ani; întrucât marea majoritate a proiectelor PESCO coincid cu deficiențele din Fondul European de apărare (FEA) și NATO;

O. întrucât a doua fază a PESCO urmează să înceapă în 2021; întrucât această a doua fază va furniza rezultate concrete și semnificative, ceea ce înseamnă că este necesară stabilirea priorității proiectelor;

P. întrucât anumite proiecte PESCO se concentrează pe desfășurarea operațională, cum ar fi Centrul de operații pentru răspuns în caz de criză EUFOR (EUFOR CROC), Mobilitatea militară și Rețeaua de centre logistice, iar altele se axează mai mult pe dezvoltarea capacităților militare, cum ar fi Echipele de răspuns rapid în domeniul cibernetic și asistență reciprocă în ceea ce privește securitatea cibernetică (CRRT); întrucât ambele abordări sunt necesare pentru a contribui decisiv la progresul către o strategie de securitate și apărare integrată comună a UE;

Q. întrucât unele dintre proiectele cele mai strategice din cadrul PESCO au potențialul de a contribui hotărâtor la autonomia strategică a Uniunii și la crearea unui ansamblu coerent de forțe care să cuprindă întregul spectru;

R. întrucât principalele proiecte europene de apărare, cum ar fi sistemul viitor de luptă aeriană (FCAS) și sistemul principal de luptă la sol (MGCS), rămân în prezent în afara domeniului de aplicare a PESCO;

S. întrucât este esențial ca lacunele în materie de capabilități identificate în PDC să fie prioritizate și remediate și să se pornească de la CARD pentru a crește autonomia strategică a Europei;

T. întrucât numai unele dintre actualele proiecte PESCO se ocupă suficient de deficiențele în materie de capabilități identificate în CDP și CARD sau iau deja în considerare în mod suficient Obiectivele de capacități cu impact ridicat (OCIR) care decurg din CDP, și ar trebui să fie considerate prioritare;

U. întrucât trebuie îmbunătățită coerența, consecvența și consolidarea reciprocă dintre PESCO, CARD, planurile naționale de punere în aplicare (PNA) și CDP;

V. întrucât Procesul NATO de planificare a apărării (NDPP) contribuie la procesele naționale de planificare a apărării în 21 de SMp care sunt membre ale NATO;

W. întrucât interacțiunile dintre prioritățile naționale ale statelor membre, prioritățile UE și prioritățile NATO ar trebui să aibă loc cât mai curând, acolo unde este adecvat și relevant; întrucât prioritățile UE și NATO ar trebui armonizate mai bine pentru a atinge obiectivele UE în materie de capabilități;

X. întrucât, ținând seama de natura diferită a celor două organizații și de responsabilitățile lor respective, PESCO ar trebui să fie un instrument eficient complementar pentru a aborda prioritățile de dezvoltare a capabilităților și pentru a furniza capacitățile militare identificate în UE, și poate contribui la îndeplinirea obiectivelor NATO;

Y. întrucât, împreună cu Strategia globală a UE, o strategie specifică de apărare și securitate, cum ar fi Cartea albă a UE în materie de securitate și apărare, sugerată în numeroase rapoarte ale Parlamentului, ar putea facilita o înțelegere comună a provocărilor actuale și viitoare și ar putea oferi orientări importante PESCO și CDP, care decurg dintr-o înțelegere a ambițiilor strategice și a acțiunilor ce trebuie întreprinse pe termen lung;

Z. întrucât, în prezent, proiectele PESCO depind de contribuțiile financiare ale celor 25 de state membre participante; întrucât se preconizează că, în urma pandemiei de COVID-19, bugetele naționale de apărare vor suferi reduceri; întrucât, în mod paradoxal, câteva dintre cele 47 de proiecte PESCO actuale, dacă sunt finanțate corespunzător, ar putea întări pregătirea statelor membre în cazul unei alte crize majore de sănătate publică: Mobilitatea militară, Comandamentul medical european și multe alte proiecte în domenii legate de logistică și transport, asistență medicală, ajutor în caz de dezastre, pregătire împotriva armelor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) și lupta împotriva activităților cibernetice răuvoitoare și a campaniilor ostile de dezinformare; întrucât reducerea finanțării pentru capabilitățile strategice de care duc lipsă în prezent UE și statele sale membre ar reduce, de asemenea, capacitatea lor de a acționa împreună împotriva viitoarelor pandemii, a amenințărilor CBRN și a altor riscuri imprevizibile cu impact internațional major;

AA. întrucât finanțarea infrastructurii de transport cu dublă utilizare va aduce beneficii atât mobilității civile, cât și celei militare și întrucât, prin crearea unor proceduri administrative armonizate, resursele ar putea fi deplasate în UE pe rute de aprovizionare adecvate și ar ajuta la crearea unui mediu de securitate și apărare comun;

AB. întrucât PESCO și viitorul FEA se vor consolida reciproc și între acestea se vor dezvolta tot mai multe interconexiuni pentru a asigura capabilitățile critice identificate în CDP;

AC. întrucât perspectiva primirii unei cofinanțări pentru capacitățile de cercetare și dezvoltare legate de anumite proiecte PESCO prin intermediul viitorului FEA a determinat SMp să-și multiplice propunerile și a încurajat schimburile și cooperarea; întrucât toate propunerile trebuie să aibă în vedere interesul strategic comun optim al UE;

AD. întrucât, în anumite cazuri speciale, participarea țărilor terțe - cu condiția să îndeplinească un set convenit de condiții politice, materiale și juridice - la proiecte individuale PESCO ar putea fi în interesul strategic al Uniunii, în special în ceea ce privește furnizarea de expertiză tehnică sau de capacități suplimentare, precum și în cazul partenerilor strategici; întrucât participarea unor țări terțe la proiecte PESCO nu ar trebui să submineze obiectivul de a încuraja PSAC a UE;

AE. întrucât participarea unei țări terțe poate fi doar excepțională, decisă de la caz la caz și la invitația statelor membre ale UE; întrucât această participare ar trebui să aducă valoare adăugată anumitor proiecte și să contribuie la consolidarea PESCO și a PSAC și la îndeplinirea unor angajamente mai exigente, în condiții foarte stricte și pe baza unei reciprocități prestabilite efective;

AF. întrucât este așteptat de mult timp un acord privind participarea țărilor terțe la proiecte PESCO;

AG. întrucât, în ceea ce privește rolul actual al Comitetului politic și de securitate (COPS) în contextul PESCO și al dezvoltării capabilităților, Parlamentul a solicitat deja ca „mandatul COPS menționat la articolul 38 din TUE să fie interpretat în mod restrictiv”;

AH. întrucât guvernanța PESCO este condusă de statele membre participante, fiind posibil să ducă la o coordonare și la o coerență generală insuficientă a proiectelor; întrucât o extindere a mandatului secretariatului PESCO ar îmbunătăți coordonarea;

AI. întrucât intensificarea cooperării în domeniul apărării între statele membre la nivelul UE ar trebui însoțită de consolidarea puterii de control a parlamentelor statelor membre și a Parlamentului European;

AJ. întrucât Mecanismul pentru interconectarea Europei ar trebui să se concentreze asupra proiectelor legate de mobilitatea militară și de interoperabilitate, care sunt esențiale în ceea ce privește conflictele și crizele neprevăzute; întrucât PESCO ar trebui să contribuie la crearea unei mobilități militare eficace în spațiul Schengen, care să vizeze reducerea la minimum a procedurilor la frontiere și a sarcinilor de infrastructură; întrucât proiectul Rail Baltica, care este vital pentru integrarea țărilor baltice în rețeaua feroviară europeană, ar trebui salutat în această privință, și ar trebui asigurată eficacitatea sa deplină;

AK. întrucât PESCO poate, în acest sens, să contribuie la o mai mare coerență, coordonare și interoperabilitate în domeniul securității și apărării, precum și la consolidarea solidarității, a coeziunii și a rezilienței Uniunii;

AL. întrucât Parlamentul ar trebui, împreună cu Consiliul, să-și exercite funcția legislativă și cea bugetară, precum și funcțiile de control politic și consultare, în conformitate cu tratatele;

AM. întrucât Parlamentul solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să-i transmită raportul său anual privind punerea în aplicare a PESCO;

AN. întrucât eforturile de cercetare și dezvoltare combinate ale SMp în cadrul PESCO vor avea ca rezultat tehnologii revoluționare semnificative, furnizând, în schimb, Uniunii un avantaj competitiv în domeniul capabilităților de apărare moderne;

1. recomandă Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

(a) să informeze și să consulte Parlamentul cu privire la reexaminarea PESCO și să se asigure că opiniile Parlamentului sunt luate în considerare în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 36 din TUE, în special în contextul actualei analize strategice a primei faze a PESCO, care se va finaliza în 2020, pentru a asigura un nivel consolidat de răspundere, transparență și control;

(b) să transpună în practică viziunea strategică a Uniunii și să definească amenințările comune, printre altele prin concretizarea nivelului de ambiție definit de Strategia globală a UE din 2016, inclusiv prin activitatea în curs a „Busolei strategice”, care trebuie desfășurată în cooperare cu toți actorii și instituțiile implicate, precum și să întărească dimensiunea operațională a PESCO;

(c) să pregătească cât mai curând , pe baza rezultatelor discuțiilor referitoare la „Busola strategică”, o Carte albă pentru securitate și apărare a UE de sine stătătoare; să țină seama de faptul că primele rezultate ale „Busolei strategice” sunt așteptate în prima jumătate a anului 2022;

(d) să asigure efecte sinergice și coerența între diferitele inițiative și operații de apărare ale UE;

(e) să încurajeze SMp, prin propuneri focalizate și o comunicare adecvată, să evolueze de la o viziune strict națională a apărării la una europeană, mai puternică, și să depună eforturi structurate pentru a crește utilizarea abordării colaborative europene ca o prioritate, deoarece niciun SMp nu are singur potențialul de a remedia deficiențele de capacitate identificate; să încurajeze SMp și statele membre în general să nu-și reducă cheltuielile pentru apărare în următorii ani și în niciun caz implicarea lor financiară în proiectele colaborative europene;

(f) să crească ambiția bugetară a UE în ceea ce privește întărirea capabilităților de apărare, în special prin finanțarea suficientă a FEA și a mobilității militare în următorul cadru financiar multianual (CFM);

(g) să asigure utilizarea eficientă a PESCO ca instrument de cooperare pentru o apărare viabilă și eficientă a UE, îmbunătățirea capabilităților de apărare ale SMp și a interoperabilității ca obiectiv comun, în special în ceea ce privește disponibilitatea, interoperabilitatea, flexibilitatea și capacitatea de desfășurare a forțelor, în conformitate cu ambiția pentru o mai mare autonomie strategică a UE, menținând, în același timp, o cooperare strânsă între SMp, intensificând cooperarea UE-NATO în ceea ce privește membrii acestor organizații și menținând o cooperare strânsă cu alți parteneri internaționali;

(h) să asigure concentrarea finanțării proiectelor PESCO din FEA asupra unui set limitat de proiecte-cheie strategice, conform priorităților CDP, pentru a-i maximiza impactul; să se asigure că selectarea proiectelor PESCO este în conformitate cu Obiectivele de capacitate cu impact ridicat care decurg din CDP;

(i) să recunoască faptul că Parlamentul, împreună cu Consiliul, exercită funcții legislative și bugetare, de control politic și consultative, în conformitate cu tratatele;

(j) să incorporeze legătura dintre PESCO și Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP) și FEA direct în ciclul proiectului PESCO, pentru a contribui într-un mod mai eficace la realizarea ambițiilor Uniunii în domeniul securității și apărării; să impună documentarea fiecărui proiect, înainte de selecția pentru buget;

(k) să concentreze eforturile PESCO asupra proiectelor care vizează consolidarea sistematică a componentei militare a PSAC,

(i) care contribuie la remedierea deficitelor majore de capabilități, cu un accent mai operațional, ca răspuns direct la nevoile forțelor armate europene implicate în operațiuni,

(ii) cu o dimensiune strategică și integrativă, cum ar fi EUFOR CROC, Mobilitatea militară, Rețeaua de centre logistice sau CRRT, sau

(iii) care creează sinergii adiționale și efecte de scală, unde este cazul;

(l) să orienteze PESCO în direcția unor proiecte constructive cu o dimensiune europeană strategică reală, consolidând astfel baza industrială și tehnologică a apărării europene;

(m) să sublinieze importanța unui număr mic de proiecte strategice, în special a catalizatorilor strategici (comandă și control, transport, informații), cărora ar trebui să li se acorde prioritate întrucât pun bazele unei apărări europene mai integrate;

(n) să ia act de faptul că, prin crearea PESCO în cadrul Tratatului de la Lisabona, s-a dorit stabilirea unei avangarde de state membre dispuse să pună în comun resursele și capacitățile lor pentru a atinge obiective comune ambițioase în domeniul securității și apărării; consideră că este necesar ca Uniunea să elaboreze treptat un cadru comun, sub responsabilitatea Vicepreședintelui Comisiei / Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP), în care statele membre să efectueze propriile revizuiri ale politicilor naționale de apărare, să împărtășească rezultate și să pună în comun informații, astfel încât să pună bazele unei apărări europene veritabile;

(o) să recunoască, în acest sens, valoarea orientărilor politice ale Comisiei privind politica din domeniul apărării și, în special, privind necesitatea unor măsuri curajoase în sensul realizării unei adevărate Uniuni europene a apărării și necesitatea unei abordări integrate și cuprinzătoare a securității UE; să considere că înființarea în cadrul Comisiei a unei noi Direcții Generale Industria Apărării și Spațiu va avea rol de catalizator pentru o mai bună coerență, o cooperare loială și o coordonare integrată în ceea ce privește crearea capacităților de apărare în toate statele membre ale UE, precum și pentru consolidarea infrastructurii militare a UE și îmbunătățirea eficienței industriei UE și a pieței interne;

(p) să recunoască că Parlamentul ar trebui să aibă un rol proeminent în procesul de control și de supraveghere a implementării și evaluării PSAC; să informeze și să consulte exhaustiv Parlamentul în contextul actualei analize strategice a primei faze a PESCO, care se va finaliza în 2020; să considere că intensificarea cooperării în domeniul apărării între statele membre la nivelul UE ar trebui să fie însoțită de consolidarea puterii de control a Parlamentului;

(q) să facă tot posibilul pentru ca capabilități esențiale, precum viitoarele platforme terestre, maritime, aeriene și de alt tip destinate forțelor armate ale statelor membre să fie plasate în cadrul PESCO sau cel puțin să aibă o legătură strânsă cu aceasta, pentru:

(i) a îmbunătăți pregătirea operațională a componentei militar a PSAC și

(ii) a asigura complementaritatea eforturilor PESCO cu capabilitățile existente și utilizarea lor într-un mod care să remedieze deficiențele existente și să compenseze cheltuielile generale;

(r) să formuleze stimulente inovatoare pentru a îmbunătăți interoperabilitatea și desfășurarea misiunilor și a altor operații din cadrul PSAC;

(s) să crească investițiile în interconectarea infrastructurii de transport civil care este compatibilă cu planificarea mobilității militare;

(t) să analizeze, ca parte a reformei sistemului UE de grupuri tactice de luptă, dacă este oportun să-l aducă în cadrul PESCO, pentru a-i crește capacitatea operațională, modularitatea și agilitatea, prin crearea unor unități multinaționale permanente dedicate îndeplinirii sarcinilor militare, conform articolului 43 din TUE, și a consolida capacitatea UE de a desfășura operațiuni de management al crizelor, inclusiv cele mai solicitante, cum ar fi instaurarea păcii, și de a o utiliza ca forță strategică de rezervă;

(u) să sprijine și să promoveze, atunci când este cazul, gruparea proiectelor PESCO în funcție de capabilități și să distingă între proiectele strategic relevante și celelalte proiecte, ținând seama de obiectivul realizării unui ansamblu de forțe care cuprinde întregul spectru, precum și să-și concentreze eforturile asupra proiectelor care au cel mai mare potențial de a asigura autonomia strategică europeană; să revizuiască lista actuală a celor 47 de proiecte și fie să le grupeze, fie să le anuleze - la alegerea SMp - pe cele care nu progresează suficient sau al căror câștig reciproc avantajos pentru UE este insuficient;

(v) să promoveze respectarea celor 20 de angajamente PESCO, stabilind o definiție clară și simplă a criteriilor de conformitate de bază și asigurându-se că viitoarele propuneri de proiecte se ocupă de Priorități specifice ale UE de dezvoltare a capabilităților; să se asigure că toate evaluările progreselor proiectelor se bazează pe criterii clare și transparente, inclusiv atunci când proiectele sunt cofinanțate în cadrul EDIDP/viitorului FEA; să se asigure că aceste criterii servesc drept indicatori pentru toate statele membre care participă la proiecte PESCO; să asigure că SMp îmbunătățesc în continuare calitatea și granularitatea informațiilor furnizate în planurile lor naționale de punere în aplicare, în care subliniază modul în care intenționează să îndeplinească cele 20 de angajamente PESCO;

(w) să crească coerența instrumentelor și inițiativelor UE în materie de planificare și dezvoltare în domeniul apărării; să utilizeze sinergiile dintre ciclul proiectului PESCO și alte procese ale capabilităților de apărare, cum ar fi Procesul privind obiectivul global al UE, CDP și CARD, pentru a permite depunerea unor proiecte mai direcționate, mai mature, mai bine dezvoltate și mai bine structurate; să se asigure că ciclul de prezentare a proiectelor permite realizarea sincronizată a mai multor inițiative europene, inclusiv a FEA;

(x) să încurajeze SMp să încorporeze CDP în procesele lor naționale de planificare a apărării, pentru a ajuta la eliminarea deficiențelor în materie de capabilități;

(y) să reafirme rolul central al secretariatului PESCO ca punct unic de contact pentru toate proiectele și să invite secretariatul să facă actualizări periodice ale situației progreselor realizate de proiecte, pe care să le prezinte Parlamentului, dar și tuturor actorilor implicați, utilizând informațiile culese de la statele membre însărcinate cu coordonarea proiectelor; să încurajeze SMp să continue să se angajeze într-un dialog mai eficient cu secretariatul PESCO la revizuirea și actualizarea planurilor lor naționale de implementare;

(z) să invite SMp să facă progrese concrete în ceea ce privește finalizarea proiectelor PESCO actuale;

(aa) să clarifice rolul Comitetului politic și de securitate în cadrul procesului PESCO, care nu este prevăzut de TUE, și să asigure, în acest context, rolul important al Comitetului Militar al Uniunii Europene (EUMC) în furnizarea de consultanță militară ad-hoc Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate;

(ab) să implice EUMC în definirea unui ansamblu de forțe care să cuprindă întregul spectru;

(ac) să examineze instituirea unui Consiliu al UE de apărare, bazat pe formatul existent al Consiliului Afaceri Externe cu miniștrii apărării, care este și comitet director al AEA la nivel ministerial, precum și pe formatul PESCO al miniștrilor apărării din UE, pentru a garanta prioritizarea resurselor și o cooperare și integrare efective între statele membre, după caz;

(ad) să clarifice sau să definească legătura dintre guvernanța PESCO și cea a FEA și să informeze Parlamentul în procesul de control ex-post în ceea ce privește finanțarea proiectelor PESCO de către FEA;

(ae) să aibă în vedere, așa cum au solicitat unele SMp, modificarea ciclului de depunere a proiectelor PESCO, pentru o mai mare concentrare și maturitate, precum și pentru îmbunătățirea structurii acestor proiecte;

(af) să clarifice normele care reglementează participarea terților la PESCO, luând în considerare importanța autonomiei decizionale a UE și deplina reciprocitate, înțelegând că abordarea de la caz la caz este cea mai benefică pentru UE, ținând seama:

(i) de necesitatea de a elabora și a adopta un document cuprinzător și fundamental, care să reglementeze viitoarea cooperare cu participarea terților în proiectele PESCO și

(ii) de faptul că procesul decizional cu privire la implicarea terților ar trebui realizat la nivelul fiecărui proiect PESCO de fiecare stat membru implicat;

(ag) să încurajeze utilizarea „viitoarelor amenințări” ca bază pentru viitoarele propuneri de proiecte PESCO; să consolideze parteneriatele cu NATO, cu ONU, cu Uniunea Africană și cu alți parteneri; să se asigure că implicarea și includerea IMM-urilor este luată în considerare în toate aspectele relevante ale proiectelor PESCO;

(ah) să se asigure că proiectele PESCO continuă să se dezvolte și că măresc capacitatea industrială a SMp în domeniul nanotehnologiilor, al supercomputerelor, al inteligenței artificiale, al tehnologiei dronelor, al roboticii și în alte domenii, asigurând, pe de altă parte, autonomia și independența Europei față de importatorii străini în aceste domenii, precum și că facilitează crearea de noi locuri de muncă;

(ai) să ia act de faptul că pandemia de COVID-19 a arătat că Uniunea nu are suficiente competențe în domeniul îngrijirilor medicale; să recunoască că, în paralel, trebuie stabilită o strategie de apărare comună a UE pentru a acționa în cazul în care sunt atacate frontierele și teritoriile UE, precum și că PESCO reprezintă un demers pozitiv în această direcție;

(aj) să recunoască rolul esențial jucat de forțele armate europene în contracararea provocărilor apărute în contextul pandemiei de COVID-19, în ceea ce privește atât gestionarea urgenței sanitare, cât și sprijinirea misiunilor și operațiunilor civile, precum și faptul că au și o dimensiune transfrontalieră și o funcție de solidaritate; să acorde atenție potențialele beneficii ale unor noi proiecte ambițioase în cadrul PESCO pentru dezvoltarea unor capacități europene comune în acest domeniu, plecând de la activitatea desfășurată în cadrul proiectelor anterioare, în special Dispozitivul militar de desfășurare a capabilităților de ajutor în caz de dezastre și Comandamentul medical european;

(ak) să invite Consiliul și statele membre participante să se concentreze asupra rezilienței cibernetice și să pregătească o strategie și proceduri colective de acțiune în caz de incidente cibernetice, prin intermediul proiectelor PESCO, pentru a crea un mediu mai rezilient în statele membre;

(al) să ia act de poziția Parlamentului European față de Conferința privind viitorul Europei, exprimată în rezoluția sa din 15 ianuarie 2020[8], și anume că securitatea și rolul UE în lume ar trebui să fie identificate printre prioritățile politice prestabilite, dar neexhaustive, și să recunoască faptul că aceasta ar fi o ocazie de a implica cetățenii în dezbaterea privind consolidarea PESCO ca modalitate de a realiza progrese în direcția unei politici de securitate și de apărare comune autonome pentru Uniune.

2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.