Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Tratatul privind Mecanismul european de stabilitate (MES)(1),

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG)(2),

–  având în vedere „pachetul privind guvernanța economică”(3),

–  având în vedere „pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare”(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(5),

–  având în vedere poziția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit(6),

–  având în vedere raportul din 5 decembrie 2012 al președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 intitulată „Proiect pentru o UEM profundă și veritabilă – Lansarea unei dezbateri la nivel european”(COM(2012)0777),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului, intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la consolidarea democrației europene în cadrul viitoarei UEM(10),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și probleme sociale (A7-0372/2013),

A.  întrucât diferențierea este o trăsătură constitutivă a procesului de integrare europeană și un mijloc de favorizare a progresului său și de garantare a respectării substanțiale a principiului egalității, înțeles ca tratamentul egal al situațiilor egale și tratamentul inegal al situațiilor inegale;

B.  întrucât integrarea diferențiată ar trebui să îndeplinească în continuare o funcție precursoare pentru aprofundarea integrării europene, fiind inițiată de un subgrup de state membre, rămânând deschisă tuturor statelor membre și vizând integrarea deplină în tratate;

C.  întrucât integrarea diferențiată îmbracă două forme: „cu mai multe viteze”, în cadrul căreia statele încearcă să atingă aceleași obiective conform unor calendare diferite și „pe mai multe niveluri”, în cadrul căreia statele convin să-și fixeze obiective diferite;

D.  întrucât diferențierea nu trebuie să submineze cetățenia Uniunii, care are vocația de a fi statutul fundamental al cetățenilor statelor membre, permițând celor care se găsesc în aceeași situație să se bucure, în domeniile reglementate de tratat, de același tratament juridic, indiferent de cetățenia acestora;

E.  întrucât orice diferențiere respectă, consolidând, astfel, unitatea ordinii juridice europene și eficiența și coerența sa, principiul nediscriminării pe motiv de naționalitate și instituirea spațiului de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne, precum și funcționarea pieței interne;

F.  întrucât se poate recurge la diferențiere în cazul în care acțiunea comună la un moment dat nu este posibilă sau fiabilă;

G.  întrucât diferențierea este și ar trebui să fie întotdeauna încorporată în cadrul instituțional unic al Uniunii Europene;

H.  întrucât, potrivit articolului 5 din TUE și Protocolului 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, integrarea diferențiată trebuie să respecte principiul subsidiarității;

I.  întrucât tratatele prevăd mai multe opțiuni și instrumente de integrare diferențiată, inclusiv limitarea domeniului de aplicare teritorială, clauze de salvgardare, derogări, opțiuni de excludere voluntară, opțiuni de participare, cooperarea consolidată și dispoziții specifice pentru statele membre a căror monedă este euro, cu condiția ca aceste instrumente să respecte unitatea, eficacitatea și coerența ordinii juridice europene și să fie incluse în cadrul instituțional unic (metoda comunitară);

J.  întrucât unele state membre au obținut opțiuni de excludere voluntară în raport cu diferite politici ale UE, potrivit celor stabilite în diverse protocoale la tratate, fapt ce poate periclita unitatea, eficacitatea și coerența sistemului de drept european;

K.  întrucât derogările în temeiul articolului 27 alineatul (2) din TFUE permit o diferențiere între anumite state membre în cadrul unui act juridic care se adresează tuturor statelor membre, tot cu scopul instituirii treptate și al asigurării funcționalității pieței interne;

L.  întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conține, la articolul 114 alineatele (4) și (5), articolul 153 alineatul (4), articolul 168 alineatul (4), articolul 169 alineatul (4) și articolul 193, clauze de salvgardare care permit statelor membre să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte în domeniul de aplicare al unui act juridic care se adresează tuturor statelor membre;

M.  întrucât cooperarea consolidată necesită participarea a cel puțin nouă state membre într-un domeniu acoperit de competența neexclusivă a Uniunii, permite statelor membre neparticipante să participe la deliberări, dar nu la vot, și este deschisă, în orice moment, tuturor statelor membre;

N.  întrucât procedura de cooperare consolidată permite, în ultimă instanță, adoptarea de măsuri care obligă un subgrup de state membre în urma unei autorizări acordate de Consiliu cu majoritate calificată și în domeniul PESC în urma unei autorizații acordate în unanimitate;

O.  întrucât acest mecanism este deja utilizat pentru legislația transeuropeană în materie de divorț și pentru dreptul european în materie de brevete și a fost aprobat de către Parlamentul European și Consiliu în contextul impozitării, în vederea instituirii unei taxe pe tranzacțiile financiare;

P.  întrucât, în domeniul politicii externe și de securitate comune, unor grupuri de state le sunt încredințate sarcini sau misiuni specifice, iar în domeniul politicii de securitate și apărare comune se are în vedere înființarea unui nucleu permanent de state cu capacități militare;

Q.  întrucât, din punct de vedere istoric, Acordul Schengen din 1986 și Convenția Schengen din 1990, semnate de un subgrup de state membre care au înlocuit controalele la frontiere între ele, Acordul privind politica socială din 1991 dintre un subgrup de state membre, care a extins fostele competențe ale CE în domeniul drepturilor sociale și al celor privind ocuparea forței de muncă, permițând votul cu majoritate calificată, și Convenția de la Prüm din 2005, dintre un subgrup de state membre și Norvegia privind schimbul de date și cooperarea în lupta împotriva terorismului, reprezintă forme de integrare diferențiată;

R.  întrucât acquis-ul Schengen a fost integrat în tratate prin Tratatul de la Amsterdam, cu opțiuni de excludere voluntară pentru Regatul Unit, Irlanda și Danemarca;

S.  întrucât Regatul Unit și Irlanda pot solicita în orice moment să participe la toate sau la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen și întrucât Danemarca rămâne obligată în temeiul Acordului și Convenției Schengen inițiale;

T.  întrucât Convenția de la Prüm a fost parțial integrată în cadrul juridic al UE;

U.  întrucât Acordul privind politica socială a fost integrat în tratate prin Tratatul de la Amsterdam, fără nicio opțiune de excludere voluntară;

V.  întrucât, pentru politicile sociale și în materie de ocupare a forței de muncă, tratatele oferă mai multe căi de urmat, al căror potențial nu a fost încă integral epuizat, în special în ceea ce privește articolul 9, articolul 151 și articolul 153 din TFUE, dar și în ceea ce privește, în general, articolul 329 din TFUE, întrucât, prin urmare, se poate realiza o convergență socială mai mare fără modificarea tratatului și fără a se aduce atingere principiului subsidiarității;

W.  întrucât Mecanismul european de stabilitate (MES) și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare („pactul fiscal”) au fost încheiate într-un cadru interguvernamental în afara tratatelor;

X.  întrucât Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și MES sunt acorduri de drept internațional încheiate de către statele membre a căror monedă este euro;

Y.  întrucât trebuie adoptate măsurile necesare în conformitate cu TUE și TFUE pentru a include conținutul TSCG, tratat de drept internațional încheiat de toate statele membre, cu excepția Regatului Unit și a Republicii Cehe, în cadrul juridic al Uniunii în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a acestuia, pe baza unei evaluări a experienței câștigate în urma implementării sale;

Z.  întrucât Pactul euro plus, Strategia Europa 2020 și Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă ar trebui să fie integrate în legislația Uniunii și să deschidă calea pentru introducerea unui cod de convergență pentru economiile statelor membre;

AA.  întrucât acordurile internaționale încheiate în afara cadrului juridic al UE, care vizează realizarea obiectivelor tratatelor, au fost folosite ca instrument absolut ultima ratio pentru integrarea diferențiată, prevăzând o obligație de a integra conținutul acordului internațional în cauză în tratate;

AB.  întrucât instituirea UEM a reprezentat un pas calitativ în procesul de integrare, definind un model de guvernanță pe mai multe niveluri, care afectează atât instituțiile, cât și procedurile;

AC.  întrucât un stat membru dispune, în cazul în care dorește, de o derogare permanentă de la adoptarea monedei euro (Protocolul nr. 15), iar altul dispune de o derogare de natură constituțională (Protocolul nr. 16);

AD.  întrucât, în domeniul politicii monetare, dispozițiile referitoare la BCE prevăd o diferențiere în structura instituțională, Consiliul guvernatorilor fiind principalul organism de decizie, membrii săi provenind numai din statele membre a căror monedă este euro, iar Consiliul general asociind statele membre din afara zonei euro, precum și în structura financiară, băncile centrale naționale ale tuturor statelor membre subscriind la capitalul BCE (articolul 28.1 din Statutul BCE), dar numai băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro vărsând cota lor subscrisă la capitalul BCE (articolul 48.1 din Statutul BCE);

AE.  întrucât articolul 127 alineatul (6) din TFUE împuternicește Consiliul să confere BCE competențe specifice privind politicile în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit și a altor instituții financiare, cu excepția întreprinderilor de asigurări, și a fost folosit ca temei juridic pentru un regulament care instituie mecanismul unic de supraveghere (MUS) pentru zona euro și prevede o participare voluntară a statelor membre din afara zonei euro prin stabilirea unei cooperări strânse cu BCE;

AF.  întrucât articolul 139 din TFUE scutește statele membre prin derogări de la aplicarea dispozițiilor specifice ale tratatului și de la drepturile de vot aferente;

AG.  întrucât articolele 136 și 138 din TFUE prevăd o formă specifică pentru adoptarea de măsuri aplicabile statelor membre a căror monedă este euro, cu un vot al Consiliului limitat la reprezentanții statelor membre respective și, în cazul în care procedura impune, un vot al întregului Parlament European;

AH.  întrucât articolul 136 din TFUE a fost deja utilizat în coroborare cu articolul 121 alineatul (6) pentru adoptarea de regulamente;

AI.  întrucât, în domeniul cercetării, al dezvoltării tehnologice și al spațiului, articolul 184 din TFUE prevede programe suplimentare programului-cadru multianual, care pot implica doar un subgrup de state membre, care să le finanțeze sub rezerva unei eventuale participări a Uniunii, dar care sunt adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară care implică întregul Consiliu și întregul Parlament European, sub rezerva acordului statelor membre vizate de aceste programe suplimentare;

AJ.  întrucât, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, principiul universalității bugetului nu împiedică un grup de state membre să aloce o contribuție financiară pentru bugetul UE sau un venit specific pentru anumite cheltuieli, astfel cum deja se întâmplă, de exemplu, în cazul reactorului cu flux ridicat în temeiul Deciziei 2012/709/Euratom;

AK.  întrucât articolul 137 din TFUE și Protocolul 14 instituie Eurogrupul ca organism neoficial;

AL.  întrucât buna funcționare a UEM necesită o punere în aplicare deplină și rapidă a măsurilor deja convenite în cadrul guvernanței economice consolidate, cum ar fi Pactul de stabilitate și de creștere consolidat (PSC) și semestrul european, completate de politici de consolidare a creșterii;

AM.  întrucât o UEM de mai mare profunzime necesită competențe, resurse financiare și o responsabilitate democratică mai puternice, iar întrucât instituirea sa ar trebui să urmeze o abordare în două etape bazată, în primul rând, pe utilizarea imediată deplină a potențialului tratatelor existente și, în al doilea rând, pe definirea unei modificări aduse tratatului de către o convenție;

AN.  întrucât, pentru a fi eficace, legitimă și democratică, guvernanța UEM ar trebui să se bazeze pe cadrul instituțional și juridic al Uniunii;

AO.  întrucât legitimitatea și responsabilitatea democratice trebuie asigurate la nivelul la care se iau deciziile;

AP.  întrucât UEM este instituită de Uniune, ai cărei cetățeni sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, de către Parlamentul European,

A.PRINCIPII

1.  reiterează solicitarea sa pentru o UEM veritabilă care să sporească competențele Uniunii, în special în domeniul politicii economice, să-și consolideze capacitatea bugetară, precum și rolul și responsabilitatea democratice ale Comisiei și prerogativele Parlamentului;

2.  consideră că o asemenea capacitate bugetară consolidată, care să se bazeze pe resurse proprii specifice (inclusiv pe o TTF) și o capacitate bugetară care ar trebui, în cadrul bugetului Uniunii, să sprijine creșterea și coeziunea socială, să vizeze corectarea dezechilibrelor, a divergențelor structurale și urgențelor financiare care sunt direct legate de uniunea monetară, fără a submina funcțiile tradiționale ale bugetului Uniunii, de a finanța politicile comune;

3.  salută proiectul Comisiei; solicită Comisiei ca, în cel mai scurt timp posibil, să prezinte propuneri legislative în cadrul procedurii legislative ordinare, atunci când este posibil din punct de vedere juridic, pentru implementarea neîntârziată a acestuia, inclusiv continuarea coordonării bugetare, amplificarea coordonării în profunzime a politicilor din domeniul fiscal și al ocupării forței de muncă, precum și crearea unei capacități fiscale adecvate pentru UEM, pentru a sprijini implementarea opțiunilor de politici; subliniază că unele aspecte vor necesita modificarea tratatelor;

4.  consideră că este nevoie de măsuri rapide în ceea ce privește cele patru pietre de temelie menționate în raportul intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, prezentat de președinții Van Rompuy, Juncker, Barroso și Draghi, și îndeosebi de:

5.  opinează că o mai bună și mai clară repartizare a competențelor și resurselor între UE și statele membre poate și trebuie să fie însoțită de o asumare și o responsabilitate parlamentară mai puternice în ceea ce privește competențele naționale;

6.  reiterează faptul că pentru a fi efectiv legitimă și democratică, administrarea unei veritabile UEM trebuie să se situeze în cadrul instituțional al Uniunii;

7.  consideră că diferențierea este un instrument util și adecvat de promovare a unei integrări mai profunde care, în măsura în care salvgardează integritatea UE, se poate dovedi esențială pentru realizarea unei veritabile UEM în cadrul Uniunii;

8.  subliniază faptul că procedurile diferențiate de integrare existente în temeiul tratatelor permit parcurgerea unui prim pas în instituirea unei veritabile UEM care este în deplină concordanță cu cerințele privind o responsabilitate democratică mai puternică, cu resurse financiare sporite și cu o mai bună capacitate de luare a deciziilor și invită toate instituțiile să acționeze rapid prin exploatarea la maximum a posibilităților oferite de tratatele existente și de elementele lor de flexibilitate și, în același timp, să se pregătească pentru schimbările necesare ale tratatului pentru a garanta siguranța juridică și legitimitatea democratică; reiterează faptul că opțiunea unui nou acord interguvernamental ar trebui exclusă;

9.  subliniază că modificările aduse tratatului necesare pentru finalizarea unei UEM veritabile și instituirea unei uniuni a cetățenilor și a statelor ar trebui să se bazeze pe instrumentele, procedurile, practicile și filosofia integrării diferențiate existente, îmbunătățind în același timp eficacitatea și coerența lor și confirmă faptul că Parlamentul va face uz pe deplin de prerogativa sa de a prezenta Consiliului propuneri de modificare a tratatelor, care trebuie analizate ulterior în cadrul unei convenții, în vederea perfectării cadrului unei veritabile UEM;

10.  reamintește faptul că dezbaterea cu privire la guvernanța diferențiată nu trebuie să se suprapună cu problema guvernanței pe mai multe niveluri, care se raportează la echilibrul puterilor și implicarea autorităților naționale, regionale și locale;

11.  subliniază faptul că, pentru a fi în concordanță cu natura unui mijloc de promovare a integrării, de protejare a unității UE și de garantare a respectării substanțiale a principiului egalității, diferențierea trebuie să rămână deschisă și să vizeze în cele din urmă includerea tuturor statelor membre;

12.  subliniază că, pentru o evoluție pozitivă a UE, este necesar un echilibru între politica în materie de ocupare a forței de muncă și politica economică, în conformitate cu articolele 121 și 148 din TFUE;

B.PROCEDURI

13.  consideră că diferențierea ar trebui să aibă loc, de preferință, în limita posibilului, în cadrul unui act juridic adresat tuturor statelor membre, prin intermediul unor derogări și al unor clauze de salvgardare, în loc de a exclude a priori unele state membre din domeniul de aplicare teritorială al unui act juridic; subliniază, cu toate acestea, că un număr mare de derogări și clauze de salvgardare subminează unitatea UE, precum și consecvența și eficacitatea cadrului său juridic;

14.  consideră că coordonarea politicilor economice, sociale și în domeniul ocupării forței de muncă face parte din categoria competențelor partajate, care, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din TFUE, cuprinde toate domeniile care nu sunt incluse în listele exhaustive de competențe exclusive sau de sprijin;

15.  opinează că, în consecință, specificitatea măsurilor adoptate în temeiul articolului 136 din TFUE nu se referă doar la faptul că respectivele măsuri sunt specifice pentru statele membre a căror monedă este euro, ci implică, de asemenea, faptul că acestea pot avea o forță obligatorie mai mare; consideră că articolul 136 din TFUE permite Consiliului, la recomandarea Comisiei și cu aprobarea prin vot a statelor membre a căror monedă este euro, să adopte orientări obligatorii de politică economică pentru țările din zona euro în cadrul semestrului european;

16.  subliniază faptul că, în cazul în care unele statele membre nu doresc să participe la adoptarea unui act juridic în domeniul competențelor neexclusive ale Uniunii, ar trebui să fie stabilită o cooperare consolidată în conformitate cu dispoziția relevantă din tratat în loc de a încheia acorduri internaționale în afara cadrului oferit de ordinea juridică a UE;

17.  consideră că articolul 352 din TFUE, care împuternicește Consiliul să adopte măsuri adecvate pentru a realiza unul dintre obiectivele stabilite în tratate, în cazul în care tratatele nu prevăd competențele necesare, poate fi folosit în coroborare cu articolul 20 din TUE, permițând, astfel, activarea clauzei de flexibilitate, în cazul în care nu se poate ajunge la un consens unanim în cadrul Consiliului, prin mecanismul de cooperare consolidată;

18.  invită statele membre, în condițiile în care între acestea există o divergență în legătură cu orientarea politică ce împiedică progresul, să extindă principiul cooperării consolidate la politicile sociale și în materie de ocupare a forței de muncă;

19.  consideră că includerea cheltuielilor care rezultă din punerea în aplicare a unei cooperări consolidate în bugetul UE ca alte venituri sau ca resursă proprie specifică este necesară pentru a asigura conformitatea cu principiile legii bugetului UE și pentru a proteja poziția centrală a Parlamentului European ca autoritate bugetară;

20.  solicită utilizarea sistematică a articolului 333 alineatul (2) din TFUE la stabilirea unei cooperări consolidate într-un domeniu acoperit de o competență neexclusivă a Uniunii care se referă la o procedură legislativă specială și solicită Consiliului să adopte o decizie prin votul unanim al statelor membre participante, stipulând că, în scopul cooperării consolidate, intenționează să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

21.  solicită, în cazul în care este posibil, o utilizare sistematică a clauzei-pasarelă de la articolul 48 alineatul (7) din TUE în cadrul altor proceduri decât cooperarea consolidată în vederea consolidării legitimității democratice și a eficacității guvernanței UEM;

22.  consideră că, atunci când utilizarea clauzei-pasarelă nu este posibilă, ca de exemplu în cazul adoptării de orientări privind politica economică și ocuparea forței de muncă sau a analizei anuale a creșterii, ar trebui să se utilizeze pe deplin posibilitatea de a încheia acorduri interinstituționale cu caracter obligatoriu;

23.  reamintește că scopul articolului 48 TUE este, de asemenea, să garanteze legitimitatea democratică a oricărei modificări aduse tratatului prin cerința privind implicarea obligatorie a Parlamentului European în procedura de modificare și a parlamentelor naționale în procedura de ratificare ulterioară;

24.  nu este de acord cu expresia „angajamente contractuale” și încurajează căutarea unor modalități mai bune de a asocia în mod formal fondurile disponibilizate în cadrul instrumentului de competitivitate și convergență (ICC) și reformele structurale și reiterează că lipsa de competențe și puteri ale Uniunii poate fi depășită, după caz, prin utilizarea procedurilor adecvate prevăzute în tratate sau, în lipsa unui temei juridic adecvat, prin modificarea tratatelor;

C.DEMOCRAȚIA ȘI INSTITUȚIILE

25.  reamintește că, în conformitate cu articolul 3.4 din TUE, UEM este instituită de către Uniune, iar funcționarea sa trebuie să se bazeze pe principiul democrației reprezentative;

26.  subliniază că Parlamentul European este singura instituție a UE în care cetățenii sunt direct reprezentați la nivelul Uniunii, precum și organismul parlamentar al UEM și că implicarea sa corespunzătoare este esențială pentru a asigura legitimitatea democratică și funcționarea UEM și este o condiție prealabilă pentru orice pas ulterior către o uniune bancară, o uniune fiscală și o uniune economică;;

27.  subliniază că un nivel adecvat de legitimitate și de răspundere trebuie asigurat la nivel național și la nivelul UE de către parlamentele naționale și, respectiv, de către Parlamentul European; reamintește principiul formulat în concluziile Consiliului European din decembrie 2012 potrivit cărora „pe durata întregului proces, obiectivul general rămâne asigurarea legitimității și responsabilității democratice la nivelul luării și punerii în aplicare a deciziilor”;

28.  regretă, în consecință, lipsa de control parlamentar a Troicii, a FESF și a MES;

29.  consideră că orice diferențiere formală a drepturilor parlamentare de participare în legătură cu originea deputaților în Parlamentul European constituie o discriminare pe motiv de naționalitate, a cărei interdicție este un principiu fundamental al Uniunii Europene, și că încalcă principiul egalității cetățenilor Uniunii astfel cum este consacrat la articolul 9 din TUE;

30.  consideră că, în cazul unor măsuri adoptate în conformitate cu articolul 136 din TFUE sau în cazul stabilirii unei cooperări consolidate, asimetria care decurge din implicarea, pe de o parte, a reprezentanților statelor membre a căror monedă este euro în cadrul Consiliului (sau a reprezentanților țărilor participante) și, pe de altă parte, a Parlamentului European și a Comisiei, reprezentând toți cetățenii Uniunii și promovând interesul general al Uniunii, este pe deplin coerentă cu principiile diferențierii și nu reduce, ci, dimpotrivă, sporește legitimitatea respectivelor măsuri;

31.  subliniază că normele interne ale Parlamentului European oferă o marjă suficientă de manevră pentru a organiza forme specifice de diferențiere pe baza acordului politic în cadrul și între grupurile politice, în scopul de a asigura controlul adecvat al UEM; reamintește că articolul 3 alineatul (4) din TUE stipulează că „Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro” și că Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul menționează „necesitatea prevederii unor dispoziții specifice pentru un dialog susținut între statele membre a căror monedă este euro, așteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii”; atrage atenția asupra faptului că, dacă această situație, care se presupune a fi provizorie, se va mai prelungi, va trebui analizat în cadrul Parlamentului un mecanism corespunzător de responsabilizare pentru actuala zonă euro și statele membre care s-au angajat să adere la aceasta;

32.  consideră că este important să se intensifice cooperarea cu parlamentele naționale pe baza articolului 9 din Protocolul nr. 1 anexat la tratate și salută acordul privind organizarea unei conferințe interparlamentare pentru a discuta despre politicile bugetare și economice; subliniază faptul că o astfel de cooperare nu ar trebui considerată ca reprezentând crearea unui nou organism parlamentar mixt, care ar fi atât ineficace, cât și nelegitim din punct de vedere democratic și constituțional și subliniază că o întărire la nivel oficial a deplinei legitimități a Parlamentului ca organism parlamentar la nivelul Uniunii, pentru o consolidare a administrării democratice a UEM nu poate fi înlocuită cu nimic;

33.  subliniază că summitul zonei euro și Eurogrupul sunt organisme neoficiale pentru discuții și nu sunt instituții pentru luarea deciziilor în cadrul administrării uniunii economice și monetare;

34.  subliniază rolul central al Comisiei în cadrul administrării UEM, astfel cum este, de asemenea, confirmat de pactul fiscal și de tratatele privind MES, în ceea ce privește garantarea ordinii juridice a tratatelor UE și slujirea interesului comun al Uniunii în ansamblul ei;

D.INTEGRAREA DIFERENȚIATĂ ÎN CADRUL TRATATELOR EXISTENTE CĂTRE O VERITABILĂ UEM

35.  consideră că metoda comunitară ar trebui utilizată pentru toate măsurile menite să consolideze UEM; reamintește articolul 16 din TSCG, care prevede că, în termen de cel mult cinci ani de la intrarea în vigoare a respectivului tratat, pe baza unei evaluări a experienței privind punerea sa în aplicare, trebuie să se ia măsurile necesare, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, cu scopul de a include dispozițiile tratatului în cadrul legislativ al Uniunii Europene;

36.  subliniază faptul că statele membre care utilizează împreună moneda euro și cele care s-au angajat să o adopte trebuie să-și dubleze eforturile pentru a întări stabilitatea și respectarea tratatului, și pentru a-și spori competitivitatea, eficiența, transparența și răspunderea democratică; reamintește că moneda Uniunii Europene este euro și că se așteaptă ca toate statele membre, cu excepția celor care beneficiază o derogare, să o adopte la momentul potrivit;

37.  ia act de faptul că, pentru a atenua efectele crizei și pentru a soluționa deficiențele de ordin structural ale arhitecturii uniunii economice și monetare, guvernele naționale și instituțiile europene au luat o gamă largă de măsuri destinate să protejeze stabilitatea financiară și să îmbunătățească guvernanța economică; ia act de faptul că aceste decizii, precum pachetul privind guvernanța economică și crearea MES, vizează numai statele membre din zona euro;

38.  salută crearea unui mecanism de supraveghere unic, care cuprinde zona euro și este deschis tuturor celorlalte state membre ale UE; subliniază faptul că dezvoltarea unui mecanism european de rezoluție bancară este o etapă absolut necesară pentru instituirea unei veritabile uniuni bancare; consideră că, pentru a depăși deficiențele structurale inerente uniunii economice și monetare și pentru a lupta în mod eficace împotriva hazardului moral omniprezent, „uniunea bancară” propusă ar trebui să se inspire din reformarea anterioară a sectorului serviciilor financiare din Uniune, precum și din guvernanța economică consolidată, mai ales în zona euro, și din noul cadru bugetar al semestrului european, pentru a asigura o mai mare rezistență și competitivitate a sectorului bancar european, o încredere sporită în el și rezerve consolidate de capital destinate să prevină situația în care bugetele publice ale statelor membre să fie nevoite să suporte pe viitor costurile acțiunilor de salvare a băncilor;

39.  este extrem de îngrijorat de întârzierile înregistrate în crearea uniunii bancare și adoptarea detaliilor practice privind recapitalizarea directă a băncilor de către MES; este alarmat în special de fragmentarea în curs a sistemului bancar din UE; subliniază că o uniune bancară robustă și ambițioasă este un element-cheie pentru o UEM mai profundă și veritabilă și o politică-cheie asupra căreia Parlamentul insistă de mai bine de trei ani, în special de la adoptarea pozițiilor sale cu privire la Regulamentul privind Autoritatea Bancară Europeană;

40.  consideră că dispoziția din regulamentul privind MUS care prevede consimțământul Parlamentului European pentru numirea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere este un precedent important pentru un rol sporit al Parlamentului European în cadrul guvernanței UEM bazate pe diferențiere;

41.  sprijină noile instrumente de solidaritate, precum „instrumentul de competitivitate și convergențăˮ (ICC); consideră că acesta ar putea crește gradul de responsabilizare și eficacitate a politicilor economice; subliniază că astfel de instrumente trebuie elaborate în așa fel încât să se evite orice insecuritate juridică și creșterea deficitului democratic al Uniunii;

42.  invită Comisia să prezinte, în cadrul semestrului european, o propunere privind adoptarea unui cod de convergență care să se bazeze pe Strategia Europa 2020 și să conțină o componentă socială semnificativă; insistă ca programele naționale de implementare să asigure aplicarea codului de convergență de către toate statele membre, cu sprijinul unui mecanism bazat pe stimulente;

43.  subliniază că un mecanism de stimulare ar consolida caracterul obligatoriu al coordonării politicii economice;

44.  subliniază că crearea unui mecanism de punere în aplicare bazat pe măsuri de stimulare, al cărui obiectiv este creșterea solidarității, a coeziunii și a competitivității, trebuie să fie însoțită de noi elemente pentru coordonarea politicilor economice, astfel cum se prevede în declarația Comisiei care însoțește pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare, scopul fiind respectarea principiului conform căruia „măsurile de instituire a unui grad sporit de responsabilitate și disciplină economică trebuie combinate cu un nivel sporit de solidaritateˮ;

45.  subliniază că mecanismele pentru coordonarea ex ante, precum și instrumentele de convergență și competitivitate ar trebui să se aplice în toate statele membre care au adoptat moneda euro ca monedă națională, celelalte state membre având posibilitatea de a adera cu titlu permanent; invită Comisia să prevadă în viitoarele propuneri legislative astfel de mecanisme obligatorii de validare de către parlamentele naționale și să asigure participarea mai semnificativă a celor două părți ale industriei în coordonarea economică;

46.  consideră că toate propunerile privind un nou ICC ar trebui să se bazeze pe condiționalitate, solidaritate și convergență; consideră că acest instrument ar trebui lansat numai după identificarea dezechilibrelor sociale și a nevoii de reforme structurale importante pe termen lung, care să fie de importanță majoră și durabile și să amplifice creșterea economică, identificare realizată pe baza unei evaluări a coerenței dintre codul de convergență și planurile naționale de punere în aplicare, cu implicarea corespunzătoare și oficială a Parlamentului European, a Consiliului și a parlamentelor naționale;

47.  consideră că ICC ar trebui să reprezinte un agent de sporire a capacității bugetare și să vizeze sprijinirea condiționată a reformelor structurale, cu scopul de a spori competitivitatea, creșterea economică și coeziunea socială, asigurându-se în același timp coordonarea mai strânsă a politicilor economice și convergența susținută a rezultatelor economice ale statelor membre și tratându-se dezechilibrele și diferențele structurale; consideră că aceste instrumente reprezintă elementele constitutive ale unei autentice capacități bugetare;

48.  consideră instituirea acestui instrument drept o etapă inițială în procesul de consolidare a capacității fiscale a UEM și subliniază că resursele financiare ale ICC trebuie să facă parte integrantă din bugetul UE, dar în afara plafoanelor CFM, astfel încât să respecte tratatele și legislația UE și să se asigure că Parlamentul European este pe deplin implicat în calitate de autoritate bugetară, permițând, printre altele, o adoptare de la caz la caz a creditelor bugetare relevante;

49.  solicită includerea unei noi resurse proprii finanțate prin contribuții plătite de statele membre care participă la ICC în temeiul unei decizii modificate privind resursele proprii și prin atribuirea veniturilor acestei noi resurse proprii către cheltuielile ICC, și solicită o modificare adusă deciziilor privind propriile resurse sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, utilizarea veniturilor din taxa pe tranzacțiile financiare în calitate de alte venituri, în scopul de a compensa astfel de contribuții directe;

50.  insistă ca la Consiliul European de primăvară Președintele Parlamentului să prezinte opiniile Parlamentului cu privire la analiza anuală a creșterii; consideră că ar trebui să se negocieze un acord interinstituțional pentru a implica Parlamentul în aprobarea analizei anuale a creșterii și a orientărilor în materie de politică economică și de ocupare a forței de muncă;

51.  reiterează solicitarea sa vizând consolidarea dimensiunii sociale a UEM, reafirmând în același timp faptul că politica în materie de ocupare a forței de muncă și politica socială sunt politici ale Uniunii;

52.  reiterează faptul că, potrivit tratatelor, atunci când se definesc și se pun în aplicare politicile și activitățile Uniunii, trebuie să se țină seama de promovarea ocupării forței de muncă și de garantarea unei protecții sociale adecvate; solicită stabilirea unor indicatori privind ocuparea forței de muncă și indicatori sociali pentru a completa indicatorii fiscali și macroeconomici, precum și elaborarea de rapoarte privind stadiul reformelor structurale, pentru a se asigura un nivel corespunzător și eficient al investițiilor sociale și, prin urmare, sustenabilitatea modelului social european al unei Uniuni Europene sociale într-o perspectivă pe termen lung;

53.  salută înființarea de către Comisie, la 2 iulie 2013, în urma acordurilor privind pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare, a unui grup de experți, prezidat de dna Gertrude Trumpel-Gugerell, însărcinat cu evaluarea integrală a caracteristicilor principale ale unui fond de rambursare și ale euroobligațiunilor, inclusiv a oricăror prevederi legale, a arhitecturii financiare și a cadrelor bugetare complementare și intenționează să adopte o poziție proprie cu privire la aceste chestiuni după prezentarea raportului grupului de experți;

54.  consideră că operațiunile FESF/MES și ale oricărei viitoare structuri similare ar trebui să fie supuse controlului și supravegherii democratice periodice exercitate de către Parlamentul European; opinează că MES ar trebui integrat în totalitate în cadrul Uniunii;

55.  subliniază faptul că troica trebuie trasă la răspundere; consideră că Comisia ar trebui să se prezinte periodic în fața Parlamentului European, în numele troicii, pentru prezentarea unor rapoarte periodice; reamintește că participarea UE la sistemul „troicii ar trebui să fie supus sistemului de control democratic din partea Parlamentului și de răspundere în fața acestuia;

E.INTEGRAREA DIFERENȚIATĂ ȘI MODIFICĂRILE ADUSE TRATATULUI

56.  consideră că orice viitoare modificare adusă tratatului ar trebui să afirme integrarea diferențiată ca instrument de salvgardare a unității Uniunii, garantând, în același timp, unitatea Uniunii;

57.  consideră că o viitoare modificare adusă tratatului ar putea introduce un nou nivel al calității de membru asociat, inclusiv o integrare parțială în domenii de politică specifice ale Uniunii ca mijloc de consolidare a politicii europene de vecinătate;

58.  consideră că o viitoare modificare a tratatului ar trebui să afirme faptul că, potrivit prevederilor titlului V din TSCG, summitul zonei euro este o configurație neoficială a Consiliului European;

59.  sugerează transformarea Eurogrupului într-o configurație neoficială a Consiliului Afaceri Economice și Financiare;

60.  solicită comisarului pentru afaceri economice și financiare să fie un ministru al trezoreriei și un vicepreședinte permanent al Comisiei;

61.  solicită o trecere, cu puține excepții, de la procedurile de vot din cadrul Consiliului care necesită unanimitate la cele care necesită majoritatea calificată, precum și transformarea procedurilor legislative speciale existente în proceduri legislative ordinare;

62.  solicită includerea unui temei juridic pentru a stabili care agenții ale Uniunii pot îndeplini funcții executive și de punere în aplicare specifice conferite acestora de către Parlamentul European și Consiliu în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

63.  consideră că votul cu majoritate calificată inversată în cadrul pactului fiscal este mai curând o declarație pur și simplu politică decât un instrument decizional eficace și solicită, prin urmare, integrarea normei privind MCI în tratate, îndeosebi în articolele 121, 126 și 136, astfel încât propunerile sau recomandările prezentate de Comisie să poată intra în vigoare în cazul în care Parlamentul European sau Consiliul nu au formulat obiecțiuni într-o anumită perioadă de timp prestabilită, în scopul de a asigura o securitate juridică deplină;

64.  solicită modificarea articolului 136 din TFUE, în scopul de a deschide domeniul său de aplicare participării voluntare a statelor membre din afara zonei euro, prevăzând drepturi depline de vot, în conformitate cu procedura de cooperare consolidată, și solicită renunțarea la restricțiile în temeiul articolului 136 din TFUE și schimbarea acestui articol într-o clauză generală de adoptare a actelor legislative privind coordonarea și stabilirea unor standarde minime obligatorii cu privire la politica economică, socială și în materie de ocupare a forței de muncă;

65.  solicită extinderea temeiului juridic de la articolul 127 alineatul (6) din TFUE la toate instituțiile financiare, inclusiv la companiile de asigurări înființate în piața internă;

66.  solicită includerea Parlamentului în procedura de numire a președintelui, a vicepreședintelui și a altor membri ai Comitetului executiv al BCE de la articolul 283 din TFUE, prin solicitarea consimțământului său pentru recomandările Consiliului;

67.  invită următoarea Convenție să examineze posibilitatea introducerii unei proceduri legislative speciale care necesită patru cincimi din voturile exprimate în cadrul Consiliului și o majoritate a deputaților Parlamentului în conformitate cu articolul 312 din TFUE pentru adoptarea regulamentului care stabilește cadrul financiar multianual;

68.  invită următoarea Convenție să examineze posibilitatea introducerii unei proceduri legislative speciale care necesită patru cincimi din voturile exprimate în cadrul Consiliului și o majoritate a deputaților Parlamentului în conformitate cu articolul 311 alineatul (3) din TFUE pentru adoptarea deciziei privind resursele proprii;

69.  invită următoarea Convenție să examineze posibilitatea ca statele membre a căror monedă este euro și toate statele membre care doresc să participe la noi politici comune să pună l dispoziție resursele proprii specifice în cadrul bugetului UE;

70.  consideră că mijloacele financiare ale agențiilor Uniunii ar trebui să facă parte integrantă din bugetul Uniunii;

71.  solicită ca aprobarea Parlamentului European să fie necesară în ceea ce privește modificările aduse tratatului, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi;

72.  insistă asupra faptului că viitoarea Convenție ar trebui să aibă cea mai mare legitimitate democratică cu putință, implicând și partenerii sociali, societatea civilă și alte părți interesate; să-și adopte hotărârile în plen cu respectarea integrală a normelor democratice; să dispună de timp suficient pentru deliberări serioase și exhaustive; să funcționeze cu deplină transparență și să-și organizeze toate reuniunile astfel încât să fie deschise publicului;

73.  pledează pentru extinderea clauzei-paralelă de la articolul 48 alineatul (7) din TEU la tratate în ansamblul lor;

o
o   o

74.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Președintelui Consiliului European.

(1) Treaty Establishing the European Stability Mechanism (ESM) (2) http://www.european-council.europa.eu/media/639164/18_-_tscg.ro.12.pdf (3) JO L 306, 23.11.2011. (4) JO L 140, 27.5.2013. (5) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0372. (7) https://www.ecb.europa.eu/ssm/pdf/4preport/fourpresidentsreport2012-12-05EN.pdf (8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0430. (9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0222. (10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0269.